Am spălat în zi de sărbătoare și totuși nu s-a făcut gaură în cer!
Ca niciodată, luni m-am trezit la ora 7 dimineața. Eu, care de când a început școala on line mai devreme de 8 nici nu deschid ochii, iar mai devreme de 9 nici nu mă ridic din pat, de data asta am simțit un impuls în măduva oaselor de nu înțelegea bărbatu de ce se încurcă de mine când își pregătește micul dejun.
– Ești bine? De ce te-ai trezit așa devreme?
– Am treabă!
Iar o listă completă de lucruri ce aveau nevoie urgentă de rezolvare mi-a și apărut în minte. Așa organizare mai rar la mine în creier!
Nu știu dacă de la plecarea de joi mi se trage și de la faptul că miercuri trebuie să duc copiii la soră-mea și am nevoie de haine spălate, călcate, de casa curată, bagajul să mi-l fac și mie sau de la plecarea de după, din Portugalia de care ne va despărți numai o zi după întoarcerea mea, dar e clar că intrasem într-o fibrilație și toate trebuiau să fie aranjate la dungă până la momentul Z.
Le-au căzut copiilor pijamalele de pe ei când m-au văzut trezită cu mult înaintea lor, cu munții de haine separate pe culori, gata să intre la spălat și cu masa de călcat deja pregătită pentru o zi de munci casnice.
Reușisem să bag deja o mașină la spălat și să calc niște cămăși lui Cris când a ajuns o prietenă de-a mea să ne bem cafeaua împreună. Și-atunci, s-a năpustit pacostea asupra mea.
– Speli? m-a întrebat ea. Nu spăla!
– De ce?
– Azi e sărbătoare mare.
Mă vede cu ochii făcuți miiiici, miiiiciii.
– Sărbătoare mare! Repetă ea ca și cum văzuse că nu-s convinsă să renunț la visul meu de femeie casnică.
– Ce sărbătoare? întreb eu fără să vreau să știu.
– Sfinții Petru și Pavel!
– Pfffff, ce sărbătoare mare…..
– Și-ai mai spălat? parcă o aud pe mama în urechea stângă
– Ai răbdare și-ai să vezi!
O să vă spun din capul locului că eu cred într-o putere superioară nouă pe numele de scenă Dumnezeu, în situații limită mă rog aprins, de exemplu când e poliție și iar am uitat că limita e 50, sunt cununată și am copiii botezați în rit ortodox, iar preotul inimii mele este în biserica inimii mele, Sf Palama din Politehnică.
Acum că v-am convins de intențiile mele divine, nu dați cu cireșe storșite că nu prea iau ca literă de lege treaba asta cu nefăcutul treburilor în zi de sărbătoare.
Și am și-o explicație pentru asta în cazul în care mi se va cere pe lumea cealaltă să-mi motivez absența la petrecerea de nume a sfinților.
Pe vremea stră-stră-stră-străbunicilor când Biblia s-a scris și reguli s-au impus, în timp ce bărbații erau la vânat, la război sau erau ocupați cu munca de la câmp, femeile spălau hainele la râu. Ei bine, în zi de sărbătoare sfântă, se cerea o regulă strictă pentru a pune săpunul în cui și piatra la uscat, să se odihnească femeia, motivat, participând la sărbătorile religioase.
Pe când cei care munceau la câmp pentru a pune hrană pe masă, erau și sunt în continuare, scuzați. Cei care muncesc în afara casei au voie, cei care muncesc în casă, nu!
Numai mie mi se pare puțin discrimant?
Iar atunci când se dorea ca toată lumea să ia o pauză, dar să fie în acord cu ordinea creștinească se organizau petrecerile de la sat și cred că încă se mai mențin în unele locuri, hramurile cum se numeau la noi, de ziua anumitor sfinți unde toți sătenii se întâlneau și petreceau până la zi. O pauză binemeritată unde toată lumea sărbătorea creștinește.
Frumoase tradiții dar lumea a evoluat și cred că și Dumnezeu odată cu ea! În plus, cred că ne-a iubit atât de mult încât după 2020 de ani de la moartea și învierea propriului fiu, ne putem bucura de electricitate, motoare și butoanele, ca femeii să nu-i mai trebuiască râu și piatră ca să țină familia curată, ci numai o mașină de spălat care să-i facă viața mai ușoară. În timp ce se poate ruga fericită pentru cine dorește ea.
Cu acestea fiind spuse, mi-am făcut o cruce mare în zi de sărbătoare și-am continuat să spăl, urmându-mi instinctul care pusese stăpânire pe mine.
Și ai zice că Dumnezeu nu vede! Ohoooo, vede și vede bine, credeți-mă pe cuvânt!
Că fix a doua zi, când teoretic ar fi trebuit să fac tot ce nu făcusem luni din cauza sărbătorii, la prima oră a dimineții am rămas fără curent electric. De la 10 la 17. Abia apucasem să-mi beau cafeaua și să pun iar fierul în priză că ciuciu curent.
Înainte să mă apuce pandeliile, am apucat să-i mulțumesc lui Dumnezeu că m-a luminat și-am spălat luni, când frumos n-ar fi trebuit. Dar v-am zis că Dumnezeu e băiat bun. Apoi, tot el, pentru că așa am simțit să fac, m-a luminat să-mi iau copiii și să mă duc la piscină cu ei. Piscina deschisă, cu 3 oameni în ea, apa caldă de parcă o pregătise cineva special pentru noi, iar după o zi absolut minunată cu copiii, am realizat că cel mai frumos cadou pe care Dumnezeu mi l-a putut da în rol de mamă a fost să-mi dea un șut în fund ca să-mi fac timp și să petrec o zi doar cu copiii, înainte să plec o săptămână de lângă ei.
Dragilor, acesta nu este un articol despre cum să încalci regulile scrise ale Bisericii. Nici pe departe nu-mi doresc să vă încurajez la rebeliune. Îmi doresc însă să-l priviți pe Dumnezeu ca un prieten de-al vostru, nu ca un părinte care n-a mai evoluat de la modelul autoritar de pe vremea femeilor care spălau hainele la râu, care își băteau copiii și-i pedepseau, punându-i pe coji de nucă. Probabil de unde și tâmpenia: bătaia e ruptă din rai!
Să pui în cârca divinității propriile tale limitări, asta da demnitate de părinte, ce să zic!
Dumnezeu este noi toți și un pic mai mult. Este modelul perfecțiunii spre care tindem toți, obiectivul suprem care ne ține vii și ne ajută să depășim când ne e greu. Dumnezeu e o alegere, o bătaie de inimă, un drum cu lumină blândă pe care-l alegem sau nu.
Țineți-l mereu aproape pe Dumnezeu, pentru că în măreția și bunătatea lui, vă iartă chiar dacă ați spălat, fără să vreți, în zi de mare sărbătoare pentru că știe că atunci când e să vă dați peste cap pentru el, o veți face!
De exemplu, să fiți recunoscători pentru ceea ce aveți pe masă, să vă iubiți părinții și familia, să iertați ca să vă vindecați!
*** Despre cartea care te binedispune în vacanța de primăvară-vară și să sperăm că nu și de toamnă: ”Destin de mamă este o reprezentare cu tușe ironic-amuzante a vieții de familie de astăzi,
precum și a universului interior al femeii contemporane, răvășite și supraîncărcate. Dina a găsit soluția de a te lăsa, ca femeie, în ghidajul instinctului și al intuiției feminine, recunoscute
ca fiind salvatoare, plus o bună educație – adică ceea ce știi după ce ai uitat tot.” (Oana
Moșoiu, soră, trainer, voluntar, profesor, mamă ș.c.l)
