Atelier de evaluare a preșcolarului cu Oana Moraru – copilul de tip analitic (II)

Am revenit cu episodul 2 din  Atelierul de evaluare a preșcolarului cu Oana Moraru.

Puteți citi episodul 1, despre Beatriz, 3 ani, tipologia copilului activ- dinamic –> aici

Astăzi despre Andre, 5 ani, la grădiniță de la 11 luni.

Nu știu dacă v-a fost dat să aveți sau să vedeți un bebeluș care să nu plângă aproape niciodată, să mănânce și să doarmă la program, să fie extrem de liniștit.

Andre doarme toată noaptea de la 2 luni. Mănâncă diversificat de la 6 luni, încă nu s-a inventat nimic din care el să nu mănânce. Pune capul pe pernă, adoarme instant, mâncatul e mâncat, dormitul e dormit, jucatul e jucat, învățatul e învățat. Eu nu pot să mă laud cu nimic, căci nu am făcut nimic în mod special. Așa e el. Nu i-am impus nimic, nu l-am bătut, nu l-am amenințat, nu l-am pedepsit, nu l-am recompensat. Nu are jucării foarte multe, dacă îți dorește ceva știe să negocieze până primește, dar vrea lucruri puține și ține la ele. Este copilul care liniștește. Este copilul care în parc își alege cu grijă prietenii, nu se joacă cu toată lumea, evită conflictele și copiii gălăgioși. Preferă liniștea și își găsește singur de lucru, dacă e cazul.

Andre e copilul de tip analitic. Este copilul căruia i-a fost frică foarte mult timp de lup. Care nu s-a dat în leagăn foarte mult timp, nici nu s-a cățărat, nu a făcut lucruri care să sfideze limitele. El iese singur în parc de la 3 ani (un parc închis în fața casei) pentru că știu sigur că este atent la mașini, știe să se ferească, să evite posibile accidente. E suficient să îi spui o dată cum se face că a doua oară știe. Încalcă regulile doar să mai atragă atenția și să facă lumea să râdă. Pentru că știe că noi avem încredere în el.

Până acum am crezut că Andre e un copil fricos, anxios. Constant am crezut asta și mereu mi-am pus întrebarea – de unde aceste temeri?

De fapt, Andre nu e temător. Andre raționalizează totul și atunci, când citești despre lup îți imaginezi cum te mușcă deci, ți-e teamă. Când el vede mingea de fotbal venind spre el, nu se activează ca la ceilalți copii acțiunea de a da cu șutul, acțiunea omului din grotă de a se proteja, ci el vede unghiul din care vine, viteza și analizează ce s-ar putea întâmpla dacă l-ar atinge. Până la rezultatul final, mingea a căzut deja lângă el.

Copilul de tip analitic:

• face conexiuni corecte – a reușit să găsească înțelesuri comune între 5 cuvinte aparent fără nici o legătură între ele.
• este spontan și are limbaj foarte bun – memorează ușor pentru că înțelege sensul cuvintelor.
• este extrem de perseverent. Știe unde trebuie să ajungă și face orice să atingă obiectivul, chiar dacă de multe ori îi este greu. Mai are de lucru la motricitatea fină – scris, modelaj – tot ce face cu mâinile o face stângaci – dă mâncare pe el, nu desenează hașurat, în spațiu. Cu toate astea, zilnic vine acasă cu o foaie desenată cu familia lui. La școală, va scrie urât.
• la școală este copilul care stă în bancă, își face temele, este conștiincios.

Jonglează cu termenii, își pune inamicul la pământ prin vorbe – acum e perioada când le găsește porecle la fiecare copil și-i strigă așa până îi enervează dar le și confirmă prietenia lui fidelă.

Lui Beti îi zice – Betilica, frumușica.

Iar după câțiva pumni primiți de la ea, vine și îmi zice:

– Mami, mami, Beti e foarte bună la box!

Copilul analitic reușește să-și atingă obiectivul fără să știi că tocmai ai făcut ceea ce a vrut el și nici nu ți-ai dat seama.

Este copilul care iubește regulile, se supune lor, dar atâta timp cât reușește să-și atingă obiectivul. În caz contrar, le modifică:

– Andre, i-ai smuls mingea lui Beti din mână?

– Da, dar eu i-am zis, de 3 ori: Beti, dă-mi mingea, Beti, dă-mi mingea, Beti, dă-mi mingea că e mingea mea. Iar ea nu a vrut, și-atunci i-am luat-o. Că asta-i regula acum – dacă nu mi-o dă frumos, i-o iau eu oricum, că e a mea.

– Te rog, să nu mai smulgi lucrurile din mâna altor copii. Îi rogi până primești ceea ce vrei.

– Beti, ai auzit? Când te rog să-mi dai mingea, tu mi-o dai, da? Asta-i regula.

Copilul analitic iubește liniștea ca să poată să-și audă gândurile. Gălăgia îl sperie și-l dezechilibrează.

Cum devenim cei mai buni prieteni? Eu am încredere deplină în el, el se supune regulilor casei.

Andre va merge din toamnă la școală. Pentru a alege școala am fost la psiholog pentru a mă asigura că fac alegerea cea bună. Acum, după această evaluare nu mai am nici un dubiu.

Și dacă aș putea, aș introduce o evaluare de acest tip obligatoriu la fiecare copil care se pregătește să intre într-un nou ciclu școlar.

Educația este o responsabilitate socială!