Cafeaua de la 10 – Cum oferim și primim feedback constructiv?
Dacă vrei să rănești inima unei femei spune-i că nu-i frumoasă sau că nu este o mamă bună.
Dacă vrei să rănești inima unui bărbat spune-i că nu performează profesional, că nu e suficient de bun în profesia lui.
Așa mi-au rămas întipărite niște cuvinte de-ale unui cunoscut psihoterapeut de la noi din țară, spuse acum mulți ani într-o conferință.
Nimic mai adevărat.
Sunt cunoscute discuțiile în care ea îi reproșează lui:
– Nici nu-mi mai amintesc când mi-ai zis ultima dată că mă iubești sau să-mi faci și mie un compliment. Să-mi spui că sunt frumoasă sau măcar să remarci că m-am tuns și mi-am schimbat culoarea la păr. Să-mi aduci o floare așa din senin, să văd și eu că-ți pasă de mine. Că te mai gândești la mine din când în când.
– Dar tu că mereu îmi scoți ochii că nu fac nimic? Că nu știu de copii, de familie, de parcă eu mă omor muncind pentru mine, nu pentru voi. Când o să mai fii și tu mulțumită vreodată?
Relațiile dintre femei și bărbați n-au fost niciodată simplu de gestionat. Femeia simte, vrea emoție, să plângă, să râdă, să fie luată în brațe și ascultată. Bărbatul dacă s-ar putea să tacă trei sferturi din zi, și în restul de ore să ceară de mâncare și telecomanda. El nu știe să dea emoție, dar ar putea să-ți cumpere niște ciocolată. Nici să te audă plângând nu prea rezistă, însă poate să-și facă o listă clară cu posibile soluții la probleme tale. Cu termen de finalizare și follow up.
Cu puțin noroc, respect și ceva cursuri de comunicare e posibil să funcționeze.
Ceea ce îmi depășește cu mult nivelul de înțelegere este relația dintre femei, prietenă – prietenă.
Teoretic, ar trebui să ne cunoaștem nevoile și așteptările prin simplul fapt că suntem toate de același gen.
Vrei iubire, și ea vrea iubire.
Caută înțelegere, ghici ce? Și ea vrea înțelegere.
S-a certat cu soțul. Normal că vrea o îmbrățișare și nu o listă de to do pentru acasă.
A avut o zi ratată cu copiii. Este mai mult decât evident că nu trebuie să-i spui decât – ești cea mai bună mamă! Și nu e minciună, toate mamele sunt cele mai bune pentru copiii lor. Mai are lumea și câte o zi proastă. Nu e ca și când copiii vor fi traumatizați pe viață. Mai sechelați ca generația noastră, sincer, mai greu.
Are gripă și de trei zile stă în pat. Du-i o supă și o cutie de ciocolată. Sigur bărbatu-su i-a explicat deja cum să nu iasă data viitoare cu părul ud afară.
Pune-te în pielea ei și vezi cam ce-ai vrea tu să primești când ochii-ți cad în gură și copilul s-a trezit pentru a șasea oară în miezul nopții, urlând: MAAAAAAAAAAAAAAMIIIIIIIIIIIIIIIIII! Iar tu mâine mergi la serviciu.
Răspunsul a – Sigur are o problemă dacă încă se mai trezește la vârsta asta. Vrei o recomandare de medic?
Răspunsul b – O să-i treacă. E o fază.
Răspunsul c – Și eu aș rezista cu greu în locul tău. Vrei să vin în weekend să te ajut ca să te poți odihni?
Nu-i așa că și tu ai vrea să te odihnești la final de săptămână, în timp ce copilul este lăsat pe mâinile unui prieten căruia i-a păsat de tine mai degrabă decât în brațele celui care te-a trimis la neurolog?
Mi-aș dori pace mondială în rândul mamelor. Comunități de femei care să se înțeleagă, de mame care să schimbe opinii și păreri constructive și nu feedback-uri răutăcioase, dar știu că nu e posibil. Sunt renumite grupurile de femei care nu-și vorbesc cu secolele, deci șansele sunt minime.
Dar am putea încerca să ne depășim nivelul:
1. Feedback-ul se oferă numai dacă este cerut – ce părere ai de rochia mea? Îmi stă bine? M-am tuns, cum ți se pare? Și nu: Te-ai tuns? Nu-mi place cum îți stă.
2. Dacă dorești să dai un feedback, dă-l din inimă: îți stă minunat în rochia aceasta! Și nu: vai, ce oribilă este culoarea din părul tău. Sau: Tu așa țipi mereu la copii?
3. Feedback-ul negativ (sau constructiv) se oferă la momentul potrivit, într-o întâlnire stabilită și între patru ochi. Persoana căreia i se oferă feedback-ul ar trebui să fie pregătită, să știe că urmează să i se pună pe tavă lucruri ce ar avea nevoie să fie îmbunătățite. Nu o luăm prin surprindere, în timp ce ea hrănește copilul tu să-i spui ce aiurea i-a stat când a țipat acum 10 minute la el. Ceea ce o face, fără alte cuvinte, o mamă rea!
Mai bine: Uite, mi-ar plăcea să-ți spun părerea mea despre anumite lucruri pe care le faci în relația ta cu soțul tău/ copilul tău/ proiectul tău. Îmi permiți?
Iar atunci când roșiile sunt prea grele și ouăle prea stricate, vă recomand formula magică de răspuns:
Atunci când tu nu m-ai lăsat să vorbesc, eu m-am simțit nesemnificativă, m-am gândit că nu te interesează părerea mea și am vrut să plec/ să rup relația de prietenie.
Mi-aș dori ca pe viitor să mă asculți cu mai multă disponibilitate.
Succes în relațiile de prietenie!
Povestea pe lung, la Cafeaua de la 10:
Ce articol frumos… chiar ai mare dreptate! Personal am am avut recent cateva zile foarte proaste si o buna prietena chiar a stiut sa ma ajute sa trec mult mai usor peste ceva ce vedeam fara iesire. Cred ca multe mame au complexul acesta de inferioritate – ca nu sunt suficient de bune si de multe ori se tem sa para vulnerabile in fata cuiva…Felicitari pentru articol!
Mulțumesc mult.
Da, uneori e bine să avem păreri din afară. Lucrurile de multe ori par diferit și sunt mai ușor de rezolvat decât am crede.
[…] prietenii sau le poate face mai puternice. Noi tocmai am trecut printr-un episod in care ne-am dat sfaturi nesolicitate, iata cum a […]