Casa spiritelor, Isabel Allende (recenzie) – Atunci când îți înțelegi trecutul, ești mai pregătit să-ți înfrunți viitorul.

Nu sunt o cititoare ușor de mulțumit. Probabil că așa o să încep fiecare recomandare de carte de pe acest blog și vă spun asta că o dată ce scriu despre o carte înseamnă că e una pe care n-am putut să o las din mână până ce n-am terminat-o. Care m-a urmărit noaptea, am recitit pasaje, am ridicat ochii să privesc zarea și să înțeleg ce stă dincolo de cuvintele autorului.

Una dintre aceste cărți este cea despre care vreau să vă povestesc astăzi, Casa spiritelor de Izabel Allende.

Până acum un an n-aveam nici o idee despre această autoare. Născută în Peru, nepoata fostului președinte chilian, Salvador Allende, jurnalist, debutează la 40 de ani cu Casa spiritelor și scrie până în prezent 23 de romane și memorii. Este premiată și recunoscută la nivel mondial pentru stilul ei inconfundabil de povestitor.

De fapt, cred că asta o face unică pe Allende, povestește cu atâta ușurință întâmplări atât de fascinante încât ai impresia că ești acolo, lângă ea, luând forma unui personaj din carte.

Acum trei ani, probabil știți că v-am povestit am citit tetralogia lui Ferrante, Prietena mea genială care m-a marcat pentru tot restul vieții. Dincolo de povestea în sine, a fost singura carte care m-a ținut cu sufletul la gură, iar până la Allende n-am mai găsit nimic similar.

Ce le leagă, ce le aseamănă pe cele două autoare?

Abia acum, la a doua carte a lui Allende, Paula, mi-am dat seama. Stilul e concis, dar plin de conținut, nu ai timp să te plictisești, iar după fiecare pagină nu vrei decât s-o citești pe următoarea să afli ce s-a mai întâmplat. Un stil similar l-am mai găsit la Gabriel Garcia Marquez, care la fel, m-a fascinat.

Casa spiritelor, în ciuda faptului că are puțin peste 400 de pagini am citit-o, cum vă spuneam, pe nerăsuflate. Este povestea unei clarvăzătoare, Clara, care ne întâmpină din primele momente ale romanului la vârsta copilăriei și ne conduce prin ungherele familiei ei, de-a lungul generațiilor, până dincolo de moarte.

Clara are puterea să miște lucrurile din loc și să citească viitorul. Sora ei, Rosa, este de o frumusețe nemaiîntâlnită dar moare subit chiar înainte de căsătorie. Esteban Trueba este omul în jurul căruia se leagă romanul, liantul dintre sărăcie și burghezie, dintre rigiditatea omului politic și blândețea omului de familie. Un om cu multe fețe care pălesc toate în fața iubirii soției lui. Blanca și Alba sunt fiica și respectiv, nepoata cuplului Clara și Esteban, diferite precum luna și soarele, dar care sunt gata să renunțe la orice în fața onoarei și a iubirii.

Casa spiritelor e o carte despre familie, politică și lupta de putere dintre cele două, iar Allende e departe de a trage concluzia pentru tine la finalul ei.

V-am spus, e despre recitit pasaje, ridicat ochii în aer și introspecție.

Ceea ce am luat eu din această carte este că atunci când îți înțelegi trecutul, ești mai pregătit să-ți înfrunți viitorul.

Iar trecutul stă în mâinile bunicilor noștri, prețuiți-i dacă-i mai aveți!

*** Destin de mamă, cartea care te relaxează mai ceva ca o vacanță în Bali sau o ciocolată mâncată pe furiș, în baie.