Cea mai relaxantă vacanță cu copiii în România

Tocmai ce m-am întors dintr-o mini vacanță la munte, unde am plecat cu copiii ca să prind puteri noi pentru încă o tură de școală on line și pandemie.

Am plecat cu câțiva prieteni, și ei cu același scop, în timp ce soțul meu a venit după, pe principiul: cineva trebuie să câștige banii pe care nevasta-i organizează cu talent de magician.

Sau cum spune o femeie înțeleaptă pe nume soacră-mea: noroc cu femeia că mai cheltuiește bani și mai pune economia pe roate!

Deci, având toate premisele unei vacanțe reușite am plecat la munte și ne-am cazat într-un loc mirific, la Peștera unde este o peșteră cu lilieci. Ai impresia că timpul chiar a stat în loc aici, munte cât vezi cu ochii, case rare și tălăngi de vacă te inspiră la relaxare și privit cerul în zare.

În 4 zile am reușit să vizităm pe jos Peștera, satul Măgura, care te așteaptă sus pe munte într-o liniște desăvârșită, Amfiteatrul Transilvania care este o locație absolut spectaculoasă, iar împrejurimile te întorc în timpuri fericite în care copil fiind mergeai și cutreierai dealurile casei bunicilor de la țară, iar la întoarcere am trecut pe la Dino Park să salutăm dinozaurii nou veniți de ultima dată de când am trecut pe-acolo.

Am mâncat extrem de bine la Brandeberg în Bran și la Amfiteatrul Transilvania, aici un pic mai scump, dar o dată e pandemie, sper! și merităm tratament special, dar mâncarea a fost atât de bună încât seara nu ne-a mai trebuit nimic, decât somn de voie.

M-am întors acasă cu promisiunea că mă voi abține pentru următoarele zile să mă mai supăr pe școala on line și cu câteva lecții pe care le iau cu mine de acum înainte și pe care vi le împărtășesc și vouă, poate o să vă fie de folos în pandemia asta mare dar și după aceea:

1. Când simți că nu mai poți, că nu mai ai reacție și capul nu mai răspunde la stimuli, oricât de greu ți-ar fi, fă un pas în spate și schimbă drumul pe care ești la 90 grade. Ia copiii și du-te într-un parc sau la cumpărături, pleacă într-o călătorie de câteva zile dacă situația o permite, ia o carte din bibliotecă, una nouă pe care n-ai deschis-o în viața ta și vezi despre ce e vorba, sună un prieten pe care nu l-ai mai auzit de mult, pune-ți un film nou, orice, numai ieși de-acolo, dacă nu cu picioarele, măcar cu capul. Fix acolo stă salvarea ta! Exact acolo! În schimbarea de tactică și luarea inamicului prin surprindere!

2. Ieși din bula ta de confort ori de câte ori ai ocazia sau și mai bine, ori de câte ori viața îți oferă ocazia. Am plecat la munte cu o familie de francezi pe care nu-i mai văzusem niciodată în viața mea. Copiii mi-au spus imediat: noi nu vorbim franceză, cum o să ne jucăm cu ei? Eu m-am întrebat: oare ce-o să facem toată ziua dacă nu vorbim aceeași limbă? S-a dovedit că indiferent de naționalitate, copiii se înțeleg perfect și găsesc forme de comunicare incredibile, iar adulții au nevoie doar de câteva subiecte comune, cum ar fi: școala on line și starea de bine ca să vorbească aceeași limbă.

3. Lucrurile minunate ca și oamenii speciali se caută și se descoperă, uneori cu efort, ca și cum ai urca pe-un munte și ți-e foame și frig, dar vrei să ajungi în vârf, să vezi priveliștea în toată splendoarea ei. Prietenii noștri au descoperit această locație pur întâmplător în timp ce căutau acum câteva luni un teren pentru o casă. N-am crezut că există așa tărâmuri incredibil de frumoase până să ajung la Peștera. Dar numai cine cunoaște, știe, cine are răbdare să urce, să asculte liniștea și vaca mugind pe câmp, să meargă pe jos, să se murdărească pe ghete și să se ude pe pantaloni de rouă, descoperă lucruri impresionante care stau și te așteaptă până reușești tu s-ajungi. Cu cât lucrurile stau mai ascunse, cu atât plăcerea descoperirii lor este mai mare! Așa și la oamenii pe care-i căutăm în jurul nostru, nu cei mai simplu de atins sunt cei de care ai tu nevoie!

4. Nu tot ce e frumos e și trebuincios! Am găsit într-una din drumețiile noastre, una dintre cele mai frumoase ciuperci: roșie cu buline albe, parcă era făcută din lut și desenată de-un copil vesel. Însă, pe cât de frumoasă este pe atât de periculoasă se dovedește a fi. Este incredibil cum natura ne oferă lecții primitive de supraviețuire: nu tot ceea ce ne ia ochii e frumos, gustos și trebuincios! Din ce în ce mai mult avem tendința să credem că tot ceea ce vedem pe ecrane, atrăgător și frumos este exact ceea ce ne trebuie și nouă: o pereche de încălțăminte super arătoasă, o tipă super sexy, un tip lucrat. Sau noi avem tendința să arătăm tot ce avem ca să fim atractivi și să ne placă lumea. Lumea ne place pentru fizic și prima impresie, fără nici un dubiu, dar rămâne lângă noi pentru mult mai mult decât atât: pentru ceea ce spunem, cum spunem, cum gândim, cum iubim și cât de reali suntem când arătăm toate lucrurile astea.

5. Singurătatea e grea la bătrânețe, prețuiți fiecare zi împreună, cu partenerul și cu copiii, pentru că avem impresia că pandemia asta e o poveste ce nu se mai termină, dar și când se va termina, vom realiza că anii au trecut și parcă mai aveam ceva de făcut cu familia și n-am mai apucat. Copiii s-au făcut mari, partenerul s-a dus, iar noi am rămas singuri, la poartă să ne amintim că viața cândva era frumoasă, dar n-am știut noi s-o trăim. În drumul nostru către Măgura, l-am întâlnit într-o curte pe Nea Mihai, singur, păzea niște găini grase. Cât vezi cu ochii pustietate și munte, iar el vesel, puțin băut, dar curat și îngrijit îmi povestea despre școala on line, pământ, singurătate și oameni proști. Soția îi murise, copiii nu-l vizitează, iar singurii oameni cu care mai vorbește sunt cei de pe uliță, turiștii care se opresc să facă poze la natură. Găinile erau grase, hainele de pe el curate, dar sufletul îi era greu pentru că seara când venea, rămânea să spună povești la lună, în singurătate.

M-am întors acasă după 4 zile, cu creierul relaxat și simțurile la locul lor. Nu știu cât de pregătită sunt pentru școala on line și pentru cât timp, dar știu sigur că voi rezista atâta timp cât mă voi opri și voi înțelege ce stă dincolo de cortina pandemiei.

* Dacă aș avea o baghetă magică, aș face ca toate mamele din lumea asta să-și rupă măcar 5 minute pe zi numai pentru ele, să se relaxeze și să se binedispună. Dar pentru că nu am nici o baghetă magică și șansele să capăt una sunt reduse, am scris Destin de mamă tocmai pentru cele 5 minute din zi pe care le merită fiecare părinte din plin.

** Cutia Pandorei, mi-am imaginat acest joc ca un prieten pe care nu îl avem lângă noi în momentul acela când ne-am dori, când am avea nevoie, să încurajeze femeile să se întâlnească mai des și să se ventileze, să aducă o vorbă bună în cuplu atunci când credem că nimic nu se mai poate face, să zâmbim și să ne amintim că nu suntem niciodată singure!