Cel mai bun lucru pe care-l poți face pentru copilul tău
La Webstock, anul acesta, m-au inspirat trei categorii de oameni:
– cei până în 25 de ani care au atins succesul în viață (Cornel Amariei, 24 ani)
– cei până în 35 de ani care au atins succesul în viață (Vlad Voiculescu, 35 ani)
– cei peste 35 de ani care au atins succesul în viață (Andreea Esca, 46 ani)
Unde succes înseamnă acolo unde mi-ar plăcea să fiu eu sau măcar copiii mei la un moment dat. Și unde succesul nu ține de vârstă.
Vlad Voiculescu, 35 ani, inventatorul rețelei citostaticelor, părintele MagicHome și MagicCamp, fost Ministru al Sănătății – Cel mai bun lucru pe care-l poate face un părinte pentru copilul lui este să-l încurajeze
Am avut ocazia să-l ascult de multe ori pe Vlad Voiculescu vorbind despre proiectele lui de suflet. Nu am știut însă niciodată ce se ascunde în spatele poveștilor cu copii fericiți și bolnavi care-și primesc medicamentele aduse cu rucsacul de la Viena. Până l-am ascultat la TEDx.
Mi-am amintit astfel de perioada când și eu eram voluntar în Portugalia și căram cu rucsacul nu medicamente, ci făină, lapte și ouă ca să le fac clătite copiilor pentru că foamea bântuia prin toate colțișoarele caselor noastre. N-aveam gem, le mâncau goale și erau cele mai bune clătite din viața noastră. A lor că mâncau ceva bun, a mea pentru că niciodată binele n-a avut gustul mai dulce.
Mâncau cartofi prăjiți o dată pe lună și carne proaspătă aproape niciodată. Iar din cei 135 de euro pe care-i primeam lunar, făceam loc și de clătite și de înghețată și de bilete la teatru pentru cei mai mari.
Nici eu nu o duceam mai bine, dar mi se părea că am o datorie morală de a-i ajuta pe cei în ȘI mai mare nevoie decât mine.
Nu am OM, spune cel aflat în nevoie. Nu am OM să mă ajute
Deseori trăim cu impresia că omul acesta de care avem nevoie trebuie să arate într-un fel anume, să fie îmbrăcat la 4 ace, să știe 4 limbi străine și să aibă școală la Sorbona.
Realitatea e că Omul de care avem nevoie poate fi oricine dintre noi. Eu, tu, șoferul de tir, taximetristul din fața aeroportului, muncitor sau farmacist. Oricine poate fi OM. Acel OM de care este nevoie.
Și deseori trăim cu impresia că ajutându-l pe cel de lângă noi, întârziem în fuga noastră de zi cu zi, că e o piedică în drumul nostru spre succes. O pierdere de timp și timpul nostru este scump.
Realitatea e că 10 minute din viața noastră ar putea schimba pentru totdeauna sensul, drumul sau traiectoria destinului celui aflat în nevoie.
Eu în Portugalia n-am salvat vieți, la nivel major. Am oferit în schimb momente de încântare, bucurie și poate de încredere în forțele proprii.
Acum sunt convinsă că binele pe care eu l-am făcut acolo, calculat în momente de conectare cu copiii mi s-a întors azi, înmiit înapoi.
Un bine și încă un bine, fac un bine și mai mare
Am rămas la finalul interviului de la Webstock cu Vlad Voiculescu cu câteva confirmări și gânduri pozitive:
- că va candida la Primăria București. Am astfel convingerea că binele se va lua, ușor ușor, de la instituție la instituție, până sus în ierarhie.
- să le arătăm copiilor că au o valoare și să-i încurajăm necondiționat
- să le dăm libertatea de a pleca, de a experimenta pentru a-și descoperi propriile limite, a se cunoaște în cel mai intens mod și eventual, pentru a reveni și a pune în practica experiența câștigată. Căci asta mi se pare, la final, testul suprem.
Pentru că noi toți, în parte, suntem acel Om de care este nevoie.
