Copiii noștri ce vor face când se vor simți singuri?
Când aveam copiii mai mici, la grădiniță, se formase un curent puternic de părinți care militau împotriva serbărilor de final de an, de 1 iunie și de care mai erau.
Iar unul dintre motivele care se aduceau în discuție era învățarea poeziilor pe de rost. Se punea mereu întrebarea, la ce ne ajută poeziile? La ce ne ajută să știm pe de rost Eminescu, Alecsandri, Coșbuc sau roluri din poveștile lui Creangă? Că doar n-o să participăm cu toții la ”Vrei să fii miliardar” ca să recunoaștem versul dintr-o strofă dată și să devenim bogați peste noapte.
Un al doilea motiv era faptul că anumiți copii nu au încă dezvoltată capacitatea de a-și gestiona timiditatea, teama sau rușinea de a vorbi public și atunci se evită punerea într-o situație neplăcută a copilului.
Perfect de acord!
Din nou, mă întorc la prima și de bază lecție a parentingului pentru care militez de-acum și pururea, respectiv: ascultă-și intuiția! De fiecare dată când aveți dileme în relație cu copiii voștri, înainte de orice, întrebați-vă: sufletul meu de părinte ce spune, ce părere are? Copilul meu cum se simte? Ce reacție are în relație cu acest aspect? Pentru că nimeni, niciodată, nu va ști mai bine decât inima ta ceea ce are nevoie propriul tău copil.
Dacă Gigel vrea serbare nu înseamnă că și Ionel al tău e pregătit de serbare. Dacă Gigel vrea să se ducă pe toboganul ăla mare, asta nu înseamnă că și Ionel al tău e pregătit de toboganul ăla mare. Așa cum poate Ionel al tău va da la Informatică, iar Gigel al vecinei va face sport sau va deveni actor. Și atunci, rămâne întrebarea : ce treabă are Gigel cu Ionel? Exact, nici una. Gigel să se ducă la serbare, Ionel numai dacă vrea.
Dar eu despre învățatul de pe rost mi-am propus să vă povestesc astăzi.
Că de când cu acest curent contra serbărilor, a apărut și această ideea de a nu mai pune copiii să învețe poezii pe de rost. Sau dacă-i pui, să nu fie poezia foarte lungă, să nu-i obosim, să nu-i frustrăm, să nu-i deranjăm.
Că la e ce-o mai fi nevoie de Eminescu, Alecsandri sau Coșbuc?
M-am apucat să citesc de curând Jurnalul fericirii, de Steinhardt și unul dintre multitudinea de lucruri care m-a pus serios pe gânduri a fost acest fragment făcând referire la perioada în care a fost închis la Jilava, în celula 34:
”Fericiți cei ce știu poezii. Cine știe pe dinafară multe poezii e un om făcut în detenție, ale lui sunt orele care trec pe nesimțite și-n demnitate (…) Și nici nu bănuia Nicolai Semenovici Leskov ce bine a grăit povățuind: ”Citește și încearcă să te alegi cu un folos. O să ai parte de o bună distracție în mormânt.” Închisoarea fiind și ea un mormânt, sfatul se adeverește excelent: cui îi place să învețe poezii nu se va plictisi niciodată în pușcărie – și nu va fi singur.”
Desigur, textul reflectă situația unui condamnat la 12 ani de muncă silnică și 7 ani de degradare civică pentru că nu l-a turnat Securității pe Constantin Noica, dar aducând aceste gânduri în zilele noastre, într-un secol în care dezvoltarea socială atinge punctul cel mai înalt din toate timpurile, în care copiii nu mai sunt încurajați să învețe poezii, li se pune tableta în mână din primii ani de viață, iar frământările părinților sunt despre a le găsi copiilor activități să nu se plictisească, mă întreb:
Copiii noștri ce vor face când se vor simți singuri?
Auzisem de un studiu care spunea că în condițiile în care trăim în contextul social cel mai dezvoltat din toate timpurile, rata sinuciderilor în rândul tinerilor a crescut cel mai mult, fapt care nu mă miră din moment ce copiii noștri nu știu să stea singuri cu ei, așa, pur și simplu cu gândurile lor, nu știu să-și gestioneze suferința, frustrarea, singurătatea, pentru că noi, părinții alergăm constant să-i facem fericiți. Să nu simtă sub nici o formă greul și plictisul.
Și mă întorc acum la învățatul de poezii pe de rost. Procesul de învățare a unei poezii este de durată, probabil știți asta din anii noștri de școală. Nu se face de pe o zi pe alta, implică efort, concentrare, timp, energie, răbdare, voință.
Câte calități doar să înveți o poezie!
A învăța o poezie nu e despre a o repeta ca un roboțel așa cum eronat se crede. Prin învățarea unei poezii se îmbogățește vocabularul, îl ajută pe copil să-și dezvolte gândirea abstractă, se exersează memoria de lungă durată de care se va ajuta în viitoarele examene, învață structuri lingvistice noi de care se poate folosi în comunicarea viitoare, îl ajută să-și dezvolte imaginația și creativitatea.
Iar în momentele de singurătate, îl poate ajuta să treacă peste frustrare și supărare, amintindu-și că se poate baza pe o minte isteață, creativă și rezistență la stres.
În plus, poezia înmoaie sufletul, dezvoltă empatia, crește emoția și ajută la o comunicare asertivă cu tine însuți, dar și cu cei din jur.
Îmi amintesc că eu am învățat sensul cuvântului “glastră” dintr-o poezie din grupa mare, am învățat din poezia “El -Zorab” dragostea pentru animale, din “Sergentul”, respectul pentru semenii noștri, din “Ultima oră”, că viața e mereu un “salt mortal” și că trebuie trăită în fiecare zi la maximum de potențial. Cât despre Bacovia, hmm, Bacovia în continuare mă face să-mi iubesc orașul și mai mult.
Sunt convinsă că e mai simplu un joc de Fortnite decât învățarea unei poezii pe de rost, dar în momentul de singurătate supremă, când internetul va pica și nici părinții lângă el nu vor mai fi ca să îl țină în brațe, ce oare-l va salva?
* Dacă aș avea o baghetă magică, aș face ca toate mamele din lumea asta să-și rupă măcar 5 minute pe zi numai pentru ele, să se relaxeze și să se binedispună. Dar pentru că nu am nici o baghetă magică și șansele să capăt una sunt reduse, am scris Destin de mamă tocmai pentru cele 5 minute din zi pe care le merită fiecare părinte din plin.
** Cutia Pandorei, mi-am imaginat acest joc ca un prieten pe care nu îl avem lângă noi în momentul acela când ne-am dori, când am avea nevoie, să încurajeze femeile să se întâlnească mai des și să se ventileze, să aducă o vorbă bună în cuplu atunci când credem că nimic nu se mai poate face, să zâmbim și să ne amintim că nu suntem niciodată singure!
