Cum a fost la Petrecerea mamelor care își fac timp pentru ele, ediția februarie, București

Despre relațiile de cuplu aș putea citi, vorbi și discuta încă o sută de ani de acum înainte.

Am o atracție incredibilă spre astfel de subiecte: ce e iubirea, ce e atracția, de ce aleg oamenii să stea împreună, chiar dacă nu se simt împliniți, de ce le lipsește curajul de a încheia o relație, chiar există cupluri fericite la 50 de ani de la căsnicie, personal, nu cred, există iubire fără compromis, pasiunea e tot iubire sau e strict legată de atracția de moment și trigger care ne leagă de suferințe din trecut, dacă iubirea e ceea ce se caută de la naștere până la moarte, de ce nu avem curajul să mergem când ne cheamă și alegem să stăm unde nu mai sunt decât copii?

De ce murim nefericiți, părându-ne rău că nu am făcut alte alegeri în cuplu?

De ce ne este frică de a fi singuri și am fi în stare să stăm cu absolut oricine, făcându-ne și mai rău?

De ce nu ne vindecăm și alegem, în schimb, să stăm într-o relație care nu ne împlinește?

Mai am încă pe atâtea întrebări și tot atâtea ne-răspunsuri.

Ce pot să vă spun sigur, sigur, e că iubirea e în stare de cele mai nebunești alegeri pe care mintea nu le va putea înțelege niciodată. Pentru că ce inima simte nu se poate traduce in gânduri și cuvinte. Doar în atingeri și emoție.

Și când nu mai e, nu mai e!

Și probabil asta mă clasifică drept o căutătoare a iubirii eterne, unde eternitatea se traduce în secunde și simțire.

Atât de simplu, atât de greu de înțeles de ceilalți!

Întâlnirea din februarie a echilibrat puțin balanța energiilor pentru că am avut un domn invitat și nu orice domn, ci Dl Cristian China Birta pe care, probabil, îl știe mai toată lumea din social media.

Om serios, model, cu soție și copii acasă, ne-a povestit, de fapt, noi am vrut să știm de la el, cum se face că după atâția ani de relație, încă mai are fluturi în stomac când își privește soția, precum el singur a afirmat.

După cum spuneam despre minte, și pentru el a fost greu de explicat, ai sau nu ai fluturi. Întrebarea, mai degrabă, e: cum îi păstrezi după atâția ani.

Iar el, aici, a avut un singur cuvânt, repetat de câteva ori: am făcut compromisuri.

Iar eu sunt perfect de acord, o relație în doi implică compromisuri, altfel n-ai cum să mulțumești pe toată lumea.

De aceea, unii preferă să se separe, femeile, în general, așa cum ne-a spus a doua noastră invitată, psiholog Nina Sofian, iar bărbații aleg să rămână în familie.

Eu am concluzionat că bărbații sunt mai simpliști, iar femeile își doresc mai mult.

Moartea oricărui cuplu și practic, evoluția, fără să se supere careva pe mine.

Evident, dacă bărbatul în simplitatea lui are curajul să se autodepășească, iar femeia curajul să-și accepte dorința de creștere și răbdare să-și aștepte partenerul, vorbim deja de un potențial cuplu fericit și după 50 ani.

Până atunci, ne uităm la pozele de pe facebook, stăm pe tinder și visăm frumos cai verzi pe pereți.

Scuzați-mi ironia, dar nu sunt nici cea mai romantică persoană de pe pământ, nici nu cred în povești cu prinți și prințese.

Cred în ceea ce ne spune inima, când simte și are curajul să se deschisă și să primească iubirea cea fără de sfârșit, cu încredere!

Doar să fie două la fel!

Mulțumim tare mult pentru susținere: Eisberg România,4Colours și Cristina Nichitus Roncea. 

Vă aștept alături de buna mea prietenă, Monica, la următoarea întâlnire din martie!

By

Share!