Cum e să nu mergi dimineața la serviciu? Cam așa….

Cine mă cunoaște știe că dacă vreau, pot vorbi mult, foarte mult, enorm de mult. Iar dacă mă prinzi după o zi din aia în care nu am vorbit cu nimeni la telefon, iar bărbatu mi-e plecat de-acasă în delegație, s-ar putea să cadă pe tine păcatul să-mi fii receptor pentru cele 23 000 de cuvinte nevorbite într-o singură zi.

Dar dacă vrei să mă faci să tac, întreabă-mă atât:

– Tu cu ce te mai ocupi?

Brusc, am ajuns la capătul celor 23 000 de cuvinte.

Și să vă explic de ce.

În primul rând, mă ocup de copii. Când copiii sunt la școală, scriu. Când nu scriu, lucrez pentru firma aia de la care am plecat acum 2 ani. Nu mă întrebați de ce, vă rog. Pentru că am să vă spun că e o combinată între soț, prietenie și nevoia mea de a face ceva profesional concret și n-o să-mi pice bine.

Iar zilele astea am tot muncit pentru firma aceasta.

Cum e să nu mergi dimineața la serviciu? Cam așa….

Pentru cei care au deschis mai târziu radiourile, de vreo 2 ani eu nu mai lucrez cu carte de muncă, așa cum ar zice mama. Mă ocup de copii, scriu și sunt secretara personală a lui bărbatu-meu, așa cum mă autointitulez la nervi, pentru că pun în practică toate ideile de care el nu are timp. Și sunt multe.

Să fie vreo două săptămâni de când am intrat într-o stare din aia în care mă simt complet inutilă. Că în afară de copii și casă nu mai fac nimic altceva, că bani nu aduc, că un serviciu normal nu am, că de fapt eu nu fac nimic și că mă simt complet nefolositoare.

Abia am putut să-mi mențin echilibrul în fața copiilor, visând la momentul când va veni bărbatu acasă să mă liniștească. A venit, calm și cu lecția de logică deja pregătită. În timp ce eu plângeam cu sughițuri, el îmi explica că e o diferență întra a face multe și a nu aduce bani și a nu face multe dar a aduce bani și clar, eu fac parte din prima categorie.

Plus evidentul:

– Eu nu înțeleg de ce te simți așa. Că până acum spuneai că eu nu fac nimic, acum tu nu faci nimic? Nu mai înțeleg nimic, concluzionează el.

Și-atunci s-a răzbunat destinul

N-am fost prea mulțumită de răspunsul lui, așa că s-au unit toate forțele destinului și s-a hotărât să-mi dea o lecție cât să mi-o amintesc pentru următorii 2 ani.

Și-așa s-a făcut, nu știu cum, nu știu de unde că a trebuit în următoarele zile să muncesc pentru acest serviciu la care nu mă mai duc de 2 ani de zile, cât n-am făcut-o în toți acești ani.

Nu știu pe unde munciți voi, ce șefi aveți sau subalterni dar eu m-am îngrozit zilele astea vorbind la telefon cu niște clienți. Atât femei cât și bărbați, ridicând vocea, sfidând interlocutorul, întrerupându-l și vorbind numai el, vorbind ironic și închizând telefonul în nas sunt doar câteva din cele cu care defilăm în anul de grație 2019.

Ne mirăm că e violența ridicată în școli, agresivitate și bullying – adică eu mă mir, când oamenii care ar trebui să-i educe amenință și-și pierd calmul în telefon, de la 9 dimineața.

Mi s-a cam clătinat lumea, recunosc.

Eu, calmă și relaxată, cu cafeaua aburind pe masă, scriind de zor despre iubire și înțelegere și mă sună această doamnă ca să mă țină în telefon 10 minute, urlând și făcând monolog.

Evident că primul gând a fost să o întreb dacă și la copiii ei țipă la fel. M-am abținut că nu-i treaba mea, dar la un moment îmi pierdusem puterea de a o mai asculta și am reușit să mă fac auzită vorbind încet și calm.

Hai că am învățat și eu ceva de la bărbatu-meu care mi-a spus mereu, în situații de criză:

– Nu te stresa, cu astfel de oameni nu rezolvi nimic!

A avut dreptate. Că m-a sunat și-a doua zi și tot pe-a ei a ținut-o, tot în urlete și monolog.

Și m-a mai sunt și-un domn, și încă un domn și tot cu calm și voce joasă am rezolvat-o cât să nu mă mai sune data viitoare și să aștepte email de la mine.

Să revenim: cum e să nu mergi dimineața la serviciu?

Adevărul e că abia când ești înjurat la telefon, îți dai seama ce bine era în bula ta în care doar scrii și te ocupi de copii. Doar faci mâncare în fiecare zi și doar speli haine. Doar mături și ștergi geamuri, doar mergi la ședințe cu părinții, fotbal și balet. Doar organizezi vacanțele familiei, zilele de naștere și ieșirile din weekend. Doar pui în practică ideile soțului care merge la serviciu 8 ore și-atât, în timp ce tu, relaxată îl aștepți cu brațele deschise.

E bine când faci DOAR atât. Dar cel mai bine e când nu trebuie să mai asculți oameni isterici la telefon care să-ți strice cheful de muncă și starea de spirit că orice lucru se rezolvă, cu calm și înțelegere.

Sursa foto