Cum facem rost de mai mulți bani? 5 mesaje toxice care stau în calea fericirii noastre

Cred că toată lumea, cu atât mai mult în perioada aceasta de pandemie, își pune întrebarea: cum să facem rost de bani mai mulți?

Grupurile de mame de pe Facebook sunt pline cu astfel de discuții pe teme financiare, cum să facă să nu se mai întoarcă la serviciu din concediul postnatal, cum să-și găsească calea în antreprenoriat, cum să muncească mai mult de-acasă, unele chiar cum să facă ceva în plus ca să facă rost de bani mai mulți în timp ce se pot ocupa și de copii. E nevoie de bani ca să trăim, dar ca să-i facem pe bani să ajungă la noi e nevoie să să ne împrietenim cu ei, să nu-i mai înrudim cu diavolul fără vină, ci, din contră, să-i privim cu bucurie pe cei din viața noastră așa cum privești la un cadou pe care ți l-ai făcut cu ajutorul lor.

Înainte să-i vrei în cont, întreabă-te ce planuri ai cu ei!

Ca atunci când decizi să te căsătorești cu cineva. Chiar dacă nimeni nu ne întreabă de ce vrem să plecăm în lumea largă alături de acea persoană, realitatea e că pleci pentru că ai un plan sau ar trebui să ai unul. Dacă vrei să te distrezi doar cu cineva în vacanță, nu te căsătorești, nu îți faci planuri mari de viitor. Dar dacă vrei să ai copii, să îți întemeiezi o familie și alte treburi din astea complexe, te uiți de două ori la omul din fața ta și ar trebui să te întrebi dacă e cel pe care-l vrei lângă tine în această călătorie.

Dacă-l întrebați pe soțul meu astăzi, și-l dau pe el exemplu pentru că este una dintre persoanele care știe să facă bani, de ce a decis să vină după mine în România acum 16 ani o să vă spună exact care era planul lui de atunci. Și-a atins parțial obiectivele, unele s-au mai schimbat în timp, dar e pe traiectoria dorită.

De la prima lecție de educație financiară primită tot de la el până astăzi am învățat că dacă vreau să am bani, trebuie să am un plan cu ei. De ce-i vreau în viața mea? Vreau să-mi cumpăr o casă, vreau să mi-o mobilez, vreau o mașină nouă, vreau să-mi dau copiii la școală privată, ce vreau cu ei? Iar când pun pe hârtie planul, planetele se vor alinia în favoarea lui, așa cum spune și o vorbă populară.

Se aliniază, dar nu chiar de capul lor. Mental, ne programăm să economisim, să ne implicăm în proiecte mai valoroase, să învățăm să refuzăm acolo unde nu simțim plăcere și interes, să fim mai orientați spre ce ne dorim cu adevărat și să învățăm să fim mai selectivi cu ideile pe care vrem să le punem în aplicare.

Noi nu facem filme pentru a face bani, noi facem bani pentru a face filme, spunea cândva Walt Disney.

Banul nu e un scop în sine, e un mijloc, facem bani ca să ajungem undeva.

Și cum facem bani?

Nu am o rețetă garantată, asta dacă vă așteptați să vă dau una, cum nici rețete garantate cum să fii un părinte bun sau cum să crești viitori adulți responsabili nu există. Sau, or exista, dar eu nu cred în ele. Cred, în schimb, într-o bază emoțională sigură și încredere în instinctul tău.

Mulți dintre noi venim dintr-o generație în care singurul element de educație financiară primit era modul în care părinții noștri cheltuiau banii. Nu exista ideea de a economisi decât acolo unde se făcea troc de carne pe mere, mere pe țigări, țigări pe cafea, dar nu e cazul părinților mei, cadre didactice prin satele vecine cu Bacăul.

Așa că noi, copiii acestor generații care trăgeau de salariu de la avans la lichidare am învățat că:

  1. Banii se fac greu și când îi ai trebuie cheltuiți ca să te bucuri de ei.

Avem astfel, cei care astăzi cred că banii se fac prin muncă excesivă și că odată ce ei vin trebuie cheltuiți ca să te bucuri de ei, să simți satisfacția efortului depus, în rol de autopremiere. Vedeți mamele care cumpără jucării impulsiv copiilor sau haine, care fac împrumuturi la bancă să le ia ultimul telefon nou apărut pe piață, care nu concep să-și pună copiii la muncă în casă pentru că asta e pentru adulți, munca e grea și lasă-l mai bine să se bucure acum de copilărie. Sau bărbații care-și cumpără haine, accesorii la mașină și alte lucruri care, dacă le-am analiza mai bine, nu murim fără ele. Dar e un mod de a se bucura, de a se simți împlinit în urma efortului depus. În plus, foarte puține mame știu să se bucure pentru ele. Mama mea, de fiecare dată când primea salariul, venea cu chestii pentru casă, ba un covor, ba un dulap, ba ceva frumos pentru mine și sora mea. Niciodată nu-și cumpăra ei ceva. Ducea trauma din tinerețe de a rămâne fără casă cu doi copii mici, iar împlinirea ei era casa noastră nouă, dar goală. Abia când am plecat noi la facultate și ne-am angajat, a început ușor – ușor, să-și cumpere și ei lucruri, la multele noastre insistențe. Așa sunt mamele, dar asta nu înseamnă că e și sănătos, pentru ele sau pentru cei din jur!

2. Nu merităm să avem bani!

Sunt cei cu stima de sine foarte scăzută, cei care cred că a avea bani sau a câștiga bani înseamnă o stare de bine, fericire, împlinire de care ei nu sunt demni. De câte ori n-ați auzit în copilărie sintagma ”nu mai poți de bine”, spusă într-un sens peiorativ ca și cum nu meriți să mergi în vacanță sau să mănânci la un restaurant bine cotat în oraș. Asta e zicala tatălui meu care m-a urmărit mult timp până am înțeles de unde vine și am făcut pace cu mine și cu ea. Nu e despre mine, e despre toată foamea pe care a îndurat-o el, copil fiind, și care azi îi dă o stare de neliniște. Dacă bucuria asta e doar de moment? Dacă mâine rămânem fără bani și nu mai avem cu ce trăi pentru că statul comunist e singurul care decide cât și cum să ne cheltuim economiile? O teamă care încă mai plutește deasupra capetelor multora dintre noi. Dar și a mea. Încă mai îmi apar întrebări, precum: Oare, eu chiar merit uscătorul de rufe? Oare, eu chiar merit să merg la Portița în tabăra de femei? Oare, eu chiar merit sushi? Oare, eu chiar merit să primesc proiectul ăsta atât de frumos? Oare, eu chiar merit să câștig bani de pe urma cărții mele la care am muncit 2 ani de zile?

3. Banul, ochiul dracului.

Dintr-o lipsă fundamentală a informațiilor legate de cum să câștigăm bani, cum să ne raportăm la ei, cum să-i cheltuim, cred că nu e casă necertată din cauza finanțelor. În continuare, astăzi, dacă-i spun mamei că m-am certat cu soțul meu, prima ei întrebare este: De la bani? Cu toate că ea știe că noi nu ne certăm aproape niciodată de la bani, automatismul a rămas perpetuu și cred că va mai rămâne ceva vreme deasupra multor familii până când vom învăța să ne clarificăm relația cu banii la nivel personal și familial. Iar ca să pasăm pisica moartă în curtea vecinului, vina nu e a noastră că nu știm să gestionăm banii, banii sunt ochiul dracului și, implicit, vinovați de certurile noastre. Nu mai bine nu-i mai vrei în viața ta, nu mai bine îi eviți, nu mai bine îi lași altora care vor să se împrietenească cu diavolul? Mai puțin că e mai sănătos, ne spunem ca să facem frustrarea mai ușor de dus, în timp ce mintea noastră visează la o vacanță lângă o apă turcoaz sau la o casă fără soacra în ea.

4. Sărac m-am născut, sărac voi muri!

”Nu am ce face!” își spun majoritatea celor aflați într-o astfel de situație. Eu nu m-am născut bogat, eu nu am un tată care să-mi fi lăsat vile și averi, eu sunt sărac, dar cinstit. O altă gândire care creează impresia că cei care au bani sunt în mod automat, hoți. Că numai cei care știu să fure au bani. Când vedem o tipă blondă și frumoasă conducând un Mercedes, ce ne spunem? Că sigur n-a plătit taxe pe serviciile prestate. Ei bine, eu sunt tipa aia blondă, poate nu neapărat frumoasă, conducând un Mercedes care a produs-o prin muncă și efort, plătind taxe lunare la stat. Sunt convingeri toxice care ne scuză alegerea de a nu ne depăși propriile limite, de a nu ieși din paradigmele istoriei și de a-i face pe cei din jur să se simtă rău. Sunt texte care ni le spunem pentru a ni se confirma starea de neplăcere, stilul fatalist pe care eu îl diger foarte greu. Sunt cei care se complac într-o stare neplăcută, nu dețin instrumentele de voință, încredere ca să depășească momentul dar nici nu fac nimic ca să se schimbe.

5. Banii aduc fericirea!

Din prea multă sărăcie și neajunsuri, generații întregi de fete continuă să se arunce în brațele preapline de vise, de mașini scumpe și vile pe malul mării ale celor care, la polul opus, cred că faima, plăcerea și iubirea se cumpără de la piață. Sunt cei care fac din bani un scop în sine, iar primul exemplu care-mi vine în minte este cel al lui Irinel Columbeanu. Sunt cei care azi au bani și mâine îi pierd pe toți pe femei și mașini scumpe. Sunt cele care azi au 20 de ani și trăiesc pe seama unuia ca acesta iar la 40 nu o mai recunoaște nimeni pe stradă. Pentru că a avea bani implică mai mult decât să-i cheltui.

De altfel, toți știu să cheltuiască bani, puțini știu să-i producă!

Primul lucru pe care-l putem face cu toții să începem să câștigăm mai mulți bani este să înțelegem în ce categorie din cele 5 de mai sus ne găsim și să căutăm să depășim aceste convingeri limitative. Care ne intoxică și nu ne dau voie să dezvoltăm o relație sănătoasă cu banii.

Iar cum putem face să depășim aceste convingeri, vă aștept în episodul următor. Este important să vă dați timp să procesați, să vă înfruntați temerile, să vă lăsați să cădeți, iar apoi, să vă ridicați cu forțe proaspete.

Și întrebați-vă atunci, plini de curaj:

Ce tip de relație vreau să am cu banii: de ură sau de iubire?

 

** Despre bani am mai scris aici, aici, aici, aici, aici, aici.

*** Iar pentru câteva minute de relaxare, vă invit să citiți Destin de mamă, o reprezentare cu tușe ironic-amuzante a vieții de familie de astăzi, precum și a universului interior al femeii contemporane, răvășite și supraîncărcate. Dina a găsit soluția de a te lăsa, ca femeie, în ghidajul instinctului și al intuiției feminine, recunoscute ca fiind salvatoare, plus o bună educație – adică ceea ce știi după ce ai uitat tot.” (Oana Moșoiu, soră, trainer, voluntar, profesor, mamă ș.c.l)

Sursa foto

 

 

 

Share This Story!

Leave A Comment