Cum am făcut să am abdomenul plat după naștere. Chiar, cum?

Ce mai mare paradox pe care l-am trăit în timpul perioadei de sarcină  a fost cel legat de greutate.

În fiecare zi din cele 9 luni de status 2 în 1 îmi verificam evoluția greutății. Accesul între limitele recomandate îmi dădea o stare că fac o treabă bună. Oricare ar fi fost treaba aia…..

Pe de altă parte, undeva în colțul stâng al conștiinței, mi se zbătea o îndrăzneală – voi mai reuși eu vreodată să mai am abdomenul plat?

Astfel că, în timp ce pe un site verificam greutatea optimă pe luni de sarcină, în paralel citeam despre cum să slăbești după naștere și să redevii la forma inițială.

Undeva, în depărtare un ”mami” se aude….

Șansele nu păreau încurajatoare. Pentru că e suficient să naști un copil să-ți dai seama că probabilitatea să ajungi la dimensiunile normale în mai puțin de 9-12 luni sunt aproape nule.

Asta pentru că singurul sport pe care ești în stare să-l faci cu mare succes este trezitul din oră în oră.

Apoi, șansele să mănânci ordonat și doar combinații sănătoase rămân un vis frumos din cartea de nutriție. Cele mai mari pofte pe care le-am avut au fost în perioada alăptării și nicidecum în sarcină. Aș fi putut mânca orice, oricum, la orice oră. Pâine, covrigi și merdenele.

Iar aia cu relaxează-te, dormi când și bebelușul tău doarme este de domeniul științifico-fantastic. Nu există fericire mai mare să-ți vezi copilul dormind la prânz, iar tu să pregătești gustarea de la 5, hainele pentru spălat, emailurile de trimis, cafeaua de băut. Totul contra cronometru.

Se spune că 9 luni i-a trebuit copilului să crească, 9 luni are nevoie corpul tău să-și revină

Nimic mai adevărat. Eu abia ce începusem să prind încredere în potențialul meu de reușită, să îmi pun ordine în program, aveam și abonament la sală, când, după vreun an jumate am rămas din nou însărcinată.

Partea bună e că deja cunoști firul acțiunii, deznodământul e același.

Partea și mai bună e că pasezi partea cu slăbitul peste vreo 2 ani, cel puțin. Oricum nu-ți plăcea la Kangoo Jumps.

Partea extraordinară e că problema slăbitului ajunge la finalul listei cu priorități ale mamelor cu 2 copii.

Și totuși, o să mai avem vreodată abdomenul plat?

Cam vreo 3 ani mi-a luat mie să ajung la acest punct. Și nu că aș fi fost stresată tare cu greutatea, cât eram cu burta rămasă după cele două sarcini.

Dar ce spun eu că eram stresată. Mă obseda la propriu. Orice rochie aș fi pus pe mine, orice tricou, bluză sau hanorac, burta mea ieșea mereu în poze parcă anume să mă enerveze.

O dată, în metrou s-a ridicat o tipă să-mi ofere scaunul. Nici când eram însărcinată cu Andre n-am primit loc în metrou. Apoi, o cunoștință m-a întrebat direct dacă sunt însărcinată cu al treilea. E adevărat că nu avea copii, dar totuși nu e o scuză.

Așa că, supărată și nervoasă pe soarta mamelor născătoare de copii, acum vreo 6 luni am început să mă duc la sală. Problema e că mie nu-mi place să alerg, nici să fac abdomene, nici să dau la bicicletă, practic nu-mi plac sporturile statice. Apoi, am început să mă duc la antrenamente de grup. Unde profesorul plin de mușchi și corp perfect vorbește tare și răspicat la o sală plină ochi de corpuri cu celulite, burți și cărnuri flasce. M-am simțit ca într-o mare familie!

Am plecat deseori cu sufletul leșinat pe la minutul 22 din ora de curs, cu picioarele tremurânde mai ceva ca la un concert cu Guns n Roses și transpirată ca după o partidă bună de……. jogging, bineînțeles.

Și, care-i secretul? Există un secret, nu?

Din nefericire, nu.

Probabil știți deja că burta nu dispare, ușor, așa ca prin minune, mai ceva ca prieteniile de pe Facebook. E nevoie de abdomene și multă muncă.

Trei lucruri mi s-au părut definitorii în acest proces.

  1. Am purtat la orele de sport o centură pentru talie care mă ajuta să mențin o postură corectă în timpul orelor, dar îmi și ținea mușchii burții mereu încordați, dând mai mult randament exercițiilor
  2. Am introdus în program săptămânal orele de aqua gym care îmi pare că au făcut o diferență majoră. Puterea apei încordează mereu mușchii, iar aparent fără efort se reduce în dimensiune. Aqua gym a devenit sportul meu preferat.
  3. Sunt atentă la ce mănânc. Exact asta este definiția. Înainte să mănânc, aleg cu creierul. Nu aleg din dorința de a mânca, ci din dorința de a mă simți bine ulterior. Așa că: orezul merge cu o salată, carnea cu salată, supa este de legume, salata cu ton/ somon sau dacă foamea e mare, mare aleg paste. Nu mănânc cartofi și pâine. Cu puține excepții și niciodată combinate.

Astăzi, sunt fix așa cum mi-am dorit.

Spor!

Sursa foto

By Published On: 31/01/2018Categories: Stil de viață0 Comments

Share This Story!

Leave A Comment