Despre sex, numai de bine!

La ultimul eveniment – Cultivarea inteligenței parentale prin curaj, compasiune și conectare, organizat de Mozaic Media, am făcut cunoștintă pentru prima dată cu discursul Dianei Stănculeanu pe tema educației sexuale.

Avem sau nu avem nevoie de educație sexuală? Și dacă da, de la ce vârstă?

Sincer, până la acest eveniment nu mi-am pus niciodată această întrebare. Ori că am copii mai mici, ori involuntar, fără un model clar din copilărie, nu am cumpărat niciodată vreo carte despre părțile corpului uman care am văzut că sunt în vogă pe acest subiect și nici nu mi-am pus vreodată problema.

Am descoperit însă, cu această conferință, că un tip de educație sexuală primitivă tot am făcut cu copiii mei. Și a fost atunci când le-am povestit despre părțile lor intime și am pus reguli (de exemplu: numai părinții tăi au voie să te vadă dezbrăcat sau să intre în baie cu tine), ceea ce desigur, m-a bucurat.

De foarte multe ori, educația sexuală este confundată cu însuși actul sexual în sine. Iar faptul de a vorbi despre sexualitate cu copiii noștri e ca și cum le-am deschide ochii, le-am da idei și i-am lansa într-o potențială viață sexuală activă înainte de vreme. E ca și cum, cu cât am vorbi mai puțin despre mâncare ni s-ar suprima foamea, iar cu cât am vorbi mai puțin despre sexualitate ni s-ar suprima nevoia sexuală.

La baza nevoilor de bază ale Piramidei lui Maslow, pe lângă hrană, apă, somn, igienă, aer stă- exact – și sexul. Fie că ne place sau nu.

Bebelușii se nasc cu instinct sexual (precum se nasc cu foame și sete)

La fel cum ne străduim să împrietenim copilul cu legumele, ne străduim să îi oferim apă de cea mai bună calitate, avem sau cel puțin, ar trebui să avem un program strict de somn, la fel ar trebui să discutăm cu copilul nostru despre sexualitate încă de la vârsta bebelușiei.

Între mână, picior, cap, urechi, ochi, ar trebui să apară și cuvinte precum vulvă și penis. Iar mai apoi, spre vârsta preșcolarului este indicat să oferim și varianta populară, spune Diana Stănculeanu.

Spuneți-i cum vreți, dar noi am început și continuăm cu variante populare românești și portugheze. Penis și vulvă mi se pare prea rupe din DEX.

Ce se înțelege prin educație sexuală? Educația sexuală este procesul prin care copiii achiziționează cunoștințele, abilitățile și valorile pentru a face alegeri responsabile cu privire la relațiile lor sexuale și sociale. (UNESCO) Deci nu este despre a face sex!

V-aș întreba pe voi de la cine ați învățat despre sexualitate când erați copii, dar mi-e frică că o să-mi răspundeți că din cărțile Sandrei Brown. Nu că ar fi un răspuns neapărat greșit.

Găsiți mai jos educatorii sexuali ai copiilor noștri:

• familia
• școala
• gașca
• mass media
• internet

Acum, v-aș întreba din nou: au sau nu au nevoie copiii noștri de educație sexuală, în familie?  Că ea, oricum se va face, în cadrul sau în afara ei.

Ce ați vrea să știe copilul vostru despre sex și ce credeți că o să-i zică școala/ gașca/ mass media sau internetul?

– Ai vreo prietenă? Vreo iubită? întreabă bunica pe nepoțelul de 4 ani.

Acesta zâmbește pe ascuns și dă din cap.

– Cum o cheamă? insistă bunica. Hai, spune!

E un dialog care se repetă frenetic pentru toți copiii preșcolari. Preferăm să nu facem educație sexuală atât de timpuriu. Dar punem întrebări cu substrat pentru gâdilarea emoțiilor noastre și mai puțin pentru a-i câștiga respectul și încrederea copilului.

Acum că (sper că) ne-am lămurit cât e de important să facem educație sexuală acasă, haideți să vedem ce le spunem copiilor și cât. Să nu fie nici prea mult, nici prea puțin, nici să-i stricăm, nici să-i oripilăm.

Educația sexuală ar trebui făcută etapizat, pe categorii de vârstă, în termeni simpli și pe înțelesul copilului.

Etapa 1: Copilăria mică și preșcolaritatea (specifică: etapei de atașament, identității de sine, autonomiei, abilității emoționale și funcționării sociale)

Este etapa curiozității, copilul vrea să știe despre diferențele dintre fete și băieți, funcțiile organelor genitale, de unde vin și cum se fac copiii. E posibil să folosească anumite cuvinte cu conotație sexuală auzite în anturaj, însă de cele mai multe ori nu cunosc neapărat sensul lor.

Răspunsurile trebuie să fie simple, relaxate și naturale. Copiii vin din burtica mamei, cu ajutorul lui tati care oferă multă iubire – aici, copiii mei au fost extrem de impresionați să audă că iubirea nu e numai dinspre mami și chiar dacă tati e de cele mai multe ori plecat, a fost nevoie și de el pentru ca mami să îi nască pe amândoi și să fim acum, împreună.

În etapa intrării în colectivitate se petrec, statistic, cele mai multe abuzuri. Iar abuzatorii sunt, de cele mai multe ori persoane cunoscute. De aceea, este mai mult decât important să existe o discuție serioasă despre atingerile potrivite și nepotrivite pentru a evita eventualele abuzuri sexuale.

Etapa 2: Școlarii (specifică: imaginii de sine, comparației socială, competenței)

În această etapă, copiii înțeleg la un nivel mai profund aspectele sexualității umane. Vor cere informații mai degrabă tehnice cu privire la concepție, sarcină, naștere, orientare sexuală. De aceea, este indicat ca informațiile tehnice să fie dublate de discuții despre atașament, respect, încredere și comunicare.

În plus, școlarii mari, în prag de pubertate vor fi interesați de toate schimbările biologice, hormonale și emoționale.

Partea bună e că mai am timp să mă pregătesc. Partea proastă e că la modul în care se mișcă lumea, s-ar putea să am un puber în familie mai devreme decât mă aștept.

Etapa 3: Pubertatea

În această etapă, este important să ne așteptăm să fim informați de către copiii noștri că au deja un prieten sau o prietenă. Asta implică un nivel superior de înțelegere a relațiilor inter umane și sexuale, ceea ce permite aducerea în discuție a limitelor, regulilor, acordului cu privire la diferite comportamente ce țin de intimitatea fiecăruia dintre noi, precum și a regulilor de protecție din perspectiva unei sarcini sau a îmbolnăvirii.

Educația sexuală poate să consolideze la nivelul puberilor atitudini responsabile față de corpul nostru și al celuilalt, față de relația dintre două persoane, pe baza empatiei, comunicării autentice și a respectului față de intimitate.

Etapa 4: Adolescența (specifică: autonomiei, explorării, identității de sine, intimității)

Dacă am trecut cu bine de etapa anterioară, aici s-a cam terminat cu discuțiile, mulți dintre adolescenți aducând deja în discuție propria experiență directă.

Este important să transmitem copilului nostru adolescent că viața sexuală înseamnă alegeri și responsabilitate, că actul sexual nu este doar despre corp, ci despre comunicare, emoție, încredere, siguranță și protecție.

Este fundamental să înțelegem că educația sexuală a adolescenților acoperă numeroase dimensiuni ale vieții lor sociale și emoționale – presiunea găștii, presiunea partenerului, abstinență, stimă de sine, confort cu propriul corp, asocierea maturizării cu o viață sexuală activă, intimitate emoțională, îndrăgostire, prima inimă frântă, prima experiență sexuală, seducție, fidelitate, hărțuire, LGBT, avort sau pornografie.

A vorbi despre sex nu este comod, dar este sănătos

De cele mai multe ori, nevoia sexuală este confundată cu rușine, stânjeneală, durere, sarcină nedorită, tabu, stigmat.

Educația sexuală ne învață că o relație intimă este despre limite, așteptări, emoție, comunicare asertivă, plăcere, empatie și respect.

Și în final, despre o familie fericită!

***Iar dacă mai vreți să continuați lectura, vă invit să comandați cartea Destin de mamă, care nu dă sfaturi și nici povețe, ci doar relaxează părinții obosiți, seara. De fapt, vă face să râdeți.

Sursa foto: aici