Fericirea în cuplu, între o fotografie perfectă și reuniune de familie

Admir în jurul meu cuplurile de portughezi.

Mă surprinde, ca de fiecare dată când vin la mare, modul în care se prezintă femeile. Nu sunt stresate că au câteva kg în plus, că nu au brațele depilate, manichiura făcută sau gene false. Sunt atât de naturale, încât mă surprind.

Româncele nu ar pleca nici în ruptul capului  la mare cu unghia căzută sau nepensate. Portughezele nu au nici un stres să își pună bikini brazilieni peste câteva kg în plus.

Excepții există – avem și noi glutamatul nostru, cum au și ei fotomodelele lor.

Continui să privesc. Ei se joacă cu copiii. Ele citesc. Prietenii noștri portughezi au același obicei. Ea doarme în weekend până la 11, el scoate copiii în parc.

Ei fac castele de nisip. Ele mănâncă înghețată. Apoi, schimbă rolurile.

Și la noi acasă, când se face grătar – ei merg la cumpărături, noi ne relaxăm. Ei gătesc, noi mâncăm. Noi strângem masa, ei ne fac cafeaua.

Nu-mi pot lua ochii de la ei. Dincolo de kg în plus și costumele de baie poate prea decoltate, sunt frumoși. Sunt calmi, relaxați, împăcați, transmit iubire și înțelegere. Nu vorbesc tare, nu țipă, nu sunt vulgari. Și sunt mulți. Împreună.

Îți dai seama cine sunt turiștii și care sunt cei ai locului după numărul de persoane de pe prosop. Portughezii sunt de la 6-7 în sus: mama, tata, copii, nașul, nașa, alți copii, bunica, bunicul, alți nepoți, unchi, mătuși, verișori, verișoare.

Glumesc mult cu copiii de pe plajă, oricare ar fi ei. Se îndeamnă la joacă și ne împrumutăm instrumentele de săpat în nisip.

Toată plaja e o familie uriașă.

Portughezii iubesc familia. O respectă. Și te primesc în sânul ei, fără prejudecăți.

La noi acasă, aproape în fiecare weekend ne întâlnim cu prietenii noștri portughezi. Au fost zile când poate nu aveam chef de musafiri. Și totuși, în momentul când au apărut fetele la ușă și ne-am apucat să aducem la zi discuțiile lăsate în urmă, mi-am dat seama că ceea ce ne unește e mai mult decât prietenie, e parte din modul nostru de viață.

Mă uit din nou pe plajă.

Nimeni nu e cu telefonul mobil în mână. Nu se fac poze, nu se pune nimic pe Facebook.

Și totuși par să se simtă bine.

Pielea cafenie, în loc de cea albă, părul negru în loc de cel blond, ochii castanii în loc de cei albaștri, 70 de kg în loc de 50 nu schimbă cu nimic fericirea dintr-un cuplu unit.

 Și totuși, care e secretul familiilor fericite?

Unii cercetători ar spune comunicarea, distracția, alții gestionarea conflictelor, obiective de comun stabilite, tradițiile precum luarea mesei împreună și multe altele.

Al nostru a fost să ne aliniem așteptările la aceleași principii, să ne dorim amândoi același lucru, să avem obiective comune.

Când ne-am cunoscut, eu mâncam Nutella pe pâine și fumam. Aveam cel puțin 5 kg în plus. E de prisos să vă spun că nici machiată nu eram, nici epilată pe brațe. Eram voluntar și primeam 100 de euro pe lună. Dar locuiam singură, care mi se părea maximum de libertate la care puteam visa vreodată.

El era programator și locuia cu părinții. Mi-a spus că l-am atras că râdeam mult.

La prima vedere nu aveam nimic în comun.

Apoi, mai târziu,  am înțeles că pentru el e mai important o masă bogată alături de prieteni decât să avem lustre noi în casă. Eu am renunțat la lustre, pentru că întâlnirile cu prietenii îmi aduceau acea stare de bine pe care o regăseam mereu conectată cu cea din Portugalia.

Și atunci s-a făcut liniște la noi în suflet.

Iar lucrul care cu adevărat m-a făcut să-mi schimb complet abordarea cu privire la relația în 2 a fost când ne-am cumpărat casa și mi-a spus:

– Aici, sus, trebuie să mobilăm pentru camera prietenilor care vor veni la noi în vizită.

– Adică, să facem o camera specială pentru prietenii noștri care nici măcar nu locuiesc în România?

Și am făcut, și au venit prieteni de peste tot la noi în vizită, în România.

Iar când am întrebat-o pe soacra mea zilele trecute ce îi face pe portughezi să fie așa relaxați și împăcați cu familiile lor, în ciuda problemelor care inevitabil apar, mi-a răspuns:

– O convivio (conviețuirea alături de familie, familie extinsă, prieteni, vecini).

Atât de simplu.

Sursa foto: aici