Gabi Urda, balerinii metalizați și mâncatul bomboanelor de pe jos

Stau și mă gândesc de vreo câteva minute bune dacă am mai fost până astăzi, singură cu ambii copii la vreun eveniment sau chiar a fost azi o premieră. Cred că am mai fost anul trecut în IOR singură cu amândoi și m-am întors sleită de puteri. Beti mergea semi pe jos ca măgarul ăla din poveste nici pe jos, nici în brațe în cazul ei, iar lui Andre îi cărasem trotineta și îmi stătea inima în loc de fiecare dată când o lua la vale spre lac. În momentele astea în care eu strig la el alergând dement cu celălalt copil în brațe, mă întreb retoric: oare or mai fi mame așa dezorientate ca mine, că aparent, cam tot ce văd în jurul meu și citesc sunt numai mame model. Care vorbesc rar, calm, sunt răbdătoare și pașnice. Copiii lor nu fac aia, nu fac cealaltă.

Cum nu m-a născut și pe mine mama o semi zână cu glas moale și suav.

Cum vă spuneam, azi a fost a doua oară în viață când m-am încumetat să merg la un eveniment singură cu ambii copii după mine. Nu sunt scoasă din casă în astfel de situații. Când citesc pe la alte mame cum ies ele singure cu toți copiii, pe la metrou, pe la stația de autobuz, ce să zic, mă minunez și am impresia că eu sunt de pe altă planetă. De aia nici nu prea citesc, că mă frustrez. Că oricât de frustrată aș fi, oricum prefer să stau liniștită acasă și să joc fotbal decât să ies la metrou cu ei. Ori dorm 3 zile și sunt mega odihnită, pregătită oricând să pot zbura peste șine să-l salvez pe unul dintre ei doi care ar vrea din curiozitate să pună mâna, ori mai bine stau acasă. Dacă eu am văzut marea la 12 ani (nu mai îmi amintesc exact la ce vârstă, dar oricum mai târziu de vârsta copiilor mei) nu s-o face gaură în cer dac-or vedea și ei metroul la 7 ani.

Dar să vă povestesc cum a fost astăzi. M-am dus la Atelierul de shopping personalizat cu Gabi Urda care s-a ținut la 15 minute de casa noastră, adică, fix peste gard față de cele 45 de minute până la birou în Cotroceni din fiecare dimineață. Iar apoi, aș fi putut eu refuza o astfel de invitație când sufăr că ba sunt prea înaltă și nu-mi găsesc pantofi potriviți, ba sunt prea slabă și-mi cad pantalonii de pe mine, ba nu-mi găsesc rochii până la genunchi și tot așa. Deci, sunt în contrast perfect cu moda actuală. Și nici nu mă pricep. Era și atelier pentru copii în program, că altfel nu m-aș fi dus neam, fie ei pantofi nemaivăzuți și idei de ținută mirabolantă.

Mi-am luat copiii, pe unul de la fotbal cam obosit și flămând, pe celălalt de la grădiniță, mai odihnit, dar tot flămând.

Nu am fost inspirată să le iau mâncare, mă rog, nici eu nu am mâncat astăzi, deci nu știu cum m-aș fi putut gândi la acest aspect dacă noțiunea e pe cale de dispariție din vocabularul meu.

„Dacă ai fi fost o mamă mai responsabilă, mă zgârie pe timpan, conștiința.

Hrrrr, nu mă zbuciuma că acuma mă apuc iar de-un monolog în care-ți explic despre toate nevoile mele de om înainte de toate: să dorm, să mănânc, să stau, să visez, să-mi beau cafeaua la masă. Deci, nu te du pe-acolo că e înfundată strada.”

Cu copiii semi flămânzi, am ajuns la atelier. O nebunie în Auchan Titan. Prima dată când ajung pe-acolo, nu sunt mare fan cumpărături chiar dacă sunt vecinii mei. Mi-a plăcut însă zbuciumul și forfota de tineret. Prea mă obișnuisem cu vârsta a treia din Lidl-ul de peste drum. Și au o grămadă de magazine. Bineînțeles că NU visam să intru în nici unul dintre ele, mai ales după ce a început Gabi Urda să ne povestească cum găsim blugi bootcut (haaaaaaa, din ăia faini rău) la Steilmann sau reduceri ce merită investiție pe la Etic. Nu vă mai zic că atelierul s-a ținut fix în fața magazinului meu preferat de încălțăminte – CCC, în care aș intra zilnic doar să mă uit la pantofi. Momentul meu zen!

Dar cum spuneam, nici prin gând nu mi-a trecut ca eu să pot visa să intru în vreun magazin din toate astea frumos luminate cu oameni veseli înăuntru.

Copiii s-au apucat de pictat niște cufere de lemn foarte drăguțe, iar noi am vorbit despre cum să-ți alegi ținute cu gust, care să se potrivească unui buget limitat.

Câteva idei de urmat:

• îți faci buget: azi vreau să cheltuiesc atâția bani pe haine și chiar încerci să te ții de el. Nu uita că orice buget trebuie să fie cel puțin realist.
• să plătești cu bani în mână și nu cu cardul. Psihologic vorbind, una e să dai 300 lei în hârtii de 100 alta e să tastezi pin-ul 1234, aparent e mai simplu, practic cheltuiești mai mult.
• fă-ți listă: pantofi sport, pantaloni de birou pentru cămașa albă din dulap, o pereche de cercei aurii. Altfel, te duci după pantofi sport și pleci cu o poșetă. A 50-a poșetă.
• ia-ți timp pentru cumpărături. Hainele nu se cumpără pe fugă (ca mine). Se probează (ceea ce eu nu prea mai fac) pentru că haina pe umeraș este 2D, iar noi avem volume. De aceea o haină care pe umeraș arată bine e posibil pe noi să arate rău și invers. de fapt, eu așa mi-am ales rochia de mireasă: pe umeraș nu mi-a plăcut deloc, pe mine mi s-a părut perfectă. Iar când probați, probați responsabil: uită-te în 2-3 oglinzi, vezi cum te simți purtând respectiva haină.
• mergi singură la cumpărături. Eu asta fac dintotdeauna, oricum, eu sunt greu de suportat la cumpărături. Și dacă sunt pe post de adviser și invers. Ca adviser orice mi se pare, spun: nu-ți stă bine, arăți aiurea, eu nu mi-aș cumpăra așa ceva, arăți wow! Dacă vine cu mine vreun adviser, tot eu am ultimul cuvânt. Deci îți poți bate gura cu mine, oricum cumpăr ce am eu chef. Așa că mai bine singură. Gabi Urda zice în plus un lucru foarte deștept: prietenele care-și dau cu părerea de obicei sunt subiective, te îndeamnă să cumperi ce le place lor sau lucruri pe care ele nu și le permit dar le plac lor foarte mult. Nu reușesc de cele mai multe ori  să fie obiective cu ce-ți stă  ție bine.
• analizează-ți nevoile. Pe asta o zic și eu aici constant. Am nevoie de încă o poșetă? Nu, atunci nu o cumpăr oricât e ieftină ar fi, oricât de frumoasă ar fi. Nu am nevoie de ea. Din perspectiva mea, de aici pleacă totul. Să faci diferența între nevoie și dorință.
• mergi relaxată la cumpărături. Cel mai bine dimineața , cine poate bineînțeles, când nu e nimeni la shopping. Hainele sunt aranjate frumos pe umerașe, vânzătoarele sunt la dispoziția ta (depinde de magazin că vă spun eu că la Mac în Mega Mall oricând ai intra nimeni nu te vrea, în comparație cu Mac din Park Lake unde toată lumea te iubește orice culoare ai avea), iar tu ești cu mintea liniștită să iei decizii bune în ceea ce privește vestimentația ta.
• profită de reduceri. Dar, doar de acele reduceri de care ai cu adevărat nevoie: un palton pentru iarna următoare, sandale pentru vara ce va veni. Clasicul se va purta mereu.
• simte-te bine. Când ești ok cu tine iei decizii bune indiferent de domeniu.

Idei generale de care voi ține cont la următoarele achiziții:

• întreabă-te: aș purta mâine această piesă de vestimentație? Dacă răspunsul nu este categoric DA, atunci, mai așteaptă cu achiziția ei
• investește în haine clasice pentru a le putea combina cu accesorii la modă
• metalicul se potrivește la orice
• investește într-o poșetă de piele, o porți purta mult timp și ajută la crearea unei ținute elegante
• cumpără o haină cu care o poți combina cu cel puțin alte două ținute pe care le ai deja în dulap

Notă pentru mine: următoarea achiziție este o pereche de balerini metalizați și o pereche de blugi bootcut.

În tot acest timp, copiii și-au pictat hainele în tendințe de primăvară-vară, au început să schimbe decorul de la atelierul lor cu cel al mamei lor, oricum părea cam prea relaxată. Andre a vrut pipi, în timp ce Beti picta. Am plecat la pipi în ideea că durează fix 1 minut jumate – băieții fac pipi mai repede, doar că toaleta era la polul opus mie, timp suficient ca Beti să simtă distanța ce ne separa și să panicheze pe toată lumea că am dispărut.

”Nici să nu te-aud, conștiințo!”

Apoi, Andre a început să mănânce niște bomboane sfrijite de pe jos, moment în care m-am întors cam 27 de ani în copilărie, la școală în clasa I când nu am știut să spun nici o poezie iar mama s-a supărat. Așa m-am supărat și eu astăzi. Aș fi aruncat săgeți din ochi și foc pe gură dacă-aș fi putut.

Toți stăteam și o ascultam pe Gabi Urda iar el mânca bomboane de pe jos. Șoc și groază!

Bomboane nu-i dau eu? Nu-i prea dau, și totuși, să mănânce de pe jos? În fața tuturora?

Într-o lume perfectă l-aș fi luat frumos lângă mine și i-aș fi spus: dragul meu, nu se mănâncă nimic de pe jos. Doar că fraza asta o să intre în contradicție mai târziu, când va merge la țară în Portugalia și va mânca portocale de pe jos…..

Varianta 2 – Dragul meu, știi, în spații publice, cum sunt mall-urile, nu mâncăm de pe jos. Că e mizerie, e murdar și ne putem îmbolnăvi. Nici din parc de pe jos nu mâncăm, doar din câmp, dacă este curat sau….mai bine nu mănânci nimic, decât dacă primești aprobarea mea…..nici așa nu e bine, prea freak control.

Varianta 3 – îi dădeam ceva de mâncare pe drum și nu ar fi mâncat nimic de pe jos, probabil m-ar fi rugat să-i cumpăr și lui bomboane din alea mai târziu.

”Mamă iresponsabilă ce sunt, spuse ea, în final, conștiința.”

Gabi Urda, balerinii metalizați și mâncatul bomboanelor de pe jos îmi vor rămâne de-acum, pentru totdeauna, în memorie.

Cum se face și cum nu se face!