Gustarea de la ora 5
După câteva zile de ploi necontenite, părea că o să vină, în sfârșit, soarele. Era totuși luna mai, iar peste tot mirosea a primăvară.
Mamele abia așteptau să iasă în parc cu copiii care se săturaseră mereu de aceleași desene animate: Patrula cățelușilor, Dora, Sofia Întâi, Blaze, Mickey Mouse. O dăduseră deja pe filmulețe pe calculator: Avioane, Mașini, Spiderman, Transformers, Minionii și variantele lor de jocuri.
Nu mai existau alternative, decât parcul. Și cum au apărut cele 24 de grade în aer, toți și-au luat trotinetele, motociclete, bicicletele, tricicletele și rolele și au zbughit-o perimetrul verde cu alei și loc de joacă.
Începe jocul. Copiii fac schimb de biciclete, care se dă în leagăn, care pe tobogan, unul aleargă, altul joacă prinselea. Distracția e în toi!
În spate, agale, vin bunicile, bonele și mămicile după ei cu pachețelul, în caz că li se face foame: niște biscuiți, pufuleți, acadele, covrigei, bombonele și cu câte o sticlă de apă.
Un băiețel cade de pe trotinetă. Lacrimile îi sar din ochi mai ceva ca o fântână arteziană (care chiar funcționează). Drept împăcare primește grijuliu de la bunică o bombonică.
Încet – încet, punctul atracției devine punga cu buline colorate cu MM pe ele. Un altul, imparte cu mâna băgată pân’ la cot, conștiincios la îndemnul mămicii, câte un pufulete la fiecare dintre ”prietenii” lui, covrigii ies din pungă mai ceva precum corporatiștii de la metrou, unul plânge că mai vrea un biscuite, altul nu vrea să îi dea, bunica intervine și face pace oferindu-le câte o acadea. Toată lumea e fericită! La sfârşit se bea apă la temperatura camerei ca să nu răcească nimeni.
Lângă ei, o fetiță. Se uită lung, nu îi trebuie nimic. Pare că nu înțelege ce se întâmplă în jurul ei și rămâne indiferentă. Aşteaptă să se încheie gustarea ca să intre-n jocul copiilor.
A doua zi, iese înaintea copiilor în parc și pleacă mai devreme.
A treia zi, rămâne în curte să se joace la groapa de nisip.
A patra zi, are teme de făcut în casă.
A cincea zi, toată lumea află că are diabet.
Pe vremea noastră era urât să mănânci în public. Pe vremea lor, e poftă la copil.
P.S. Orice asemănare cu personaje reale e pur întâmplătoare
