La finalul unei zile de școală, tot mama rămâne
Ieri, între 3 pauze de mere, un sandviș și-o cafea uitată pe masa de la intrare în drum spre tomberon, am surprins pe geamul de la bucătărie imaginea de mai jos:
Copiii ieșiseră împreună să culeagă frunze de toamnă pentru o activitate de-a lui Beti de a doua zi.
Mi s-a topit sufletul de dragul lor și mi-aș fi umplut telefonul de poze dacă toată distracția n-ar fi durat sub 10 secunde.
M-am bucurat precum o mamă de bebeluș în fața primului scutec schimbat, în fața primului gângurit, a primelor unghii tăiate.
Și-n momentul acela de bucurie supremă, prima după multe zile de oboseală și frustrare, am realizat că școala asta on line, dincolo de responsabilitatea în sine, mare mâncătoare de timp și energie ne-a întors o etapă în urmă, aceea în care mama stătea acasă cu copilului, iar tata era plecat la serviciu.
Nu știu, probabil generația noastre de mame ori nu și-au făcut treaba prea bine, ori au exagerat și-acuma am mai primit o șansă (pe care și-o poate băga undeva) să ne îmbunătățim practica.
N-ați văzut că de când cu școala on line, copiilor le este foame în fiecare pauză? Nici nu începe bine ora, oricum le ia 10 minute să se apuce de treabă, iar în 30 s-a terminat deja că deja îi auzi:
– Mami, e pauză, ce mâncăm?
– Abia ai mâncat acum 40 de minute.
– Dar e pauză, în pauză se mănâncă.
Nici nu apuc bine să tai mărul, că iar e pauză.
– Tu n-aveai oră?
– Ba da, dar n-are doamna net. Ce mâncăm?
Nu se digeră bine oul, iar e pauză.
– Acum e pauza mare, mâncăm mai mult!
Exact ca un bebeluș care mănâncă din două în două ore. Nu apuci să bagi bine la spălat, plânge de foame. Nu pui bine supa la fiert, plânge de foame. Nu pleci bine de-acasă până la magazin, plânge de foame.
– Tu nu colorai?
– E pauza mare! Mi-e foameeeee!
Apoi, nu se termină bine orele, pe la 12- 1 după-amiaza, că încep temele. La mate 2 pagini, la română 2 pagini, la engleză Alba ca Zăpada, la Abilități practice fă covor de toamnă și uite-așa, 2 ore să faci teme, o oră să corectezi, abia apuci să aspiri 3 fire de praf și să tai 2 morcovi.
– Mami, da tu nu te duci la serviciu? mă întreabă într-un moment de pauză în care ambalam niște cărți, fii-mea.
Vă spun că era mai simplu cu bebelușii, ăia măcar nu vorbeau.
– Serviciu? Mă duc, da voi cu cine rămâneți?
– Singuri, ca să facem prostii!
Mai poftiți școală on line!
Când îți amintești să te uiți la ceas, s-a făcut deja 5. Și încă n-ai răspuns la nici un email, n-ai scos nici hainele din mașina de spălat.
– Mami, ce mai mâncăm?
Nici măcar mamă n-ai fost, ci profesor, bucătar și un pic din doamna de curățenie.
Mama de bebeluș mai iese în parc, se mai plimbă pe un trotuar, se mai joacă cu mingea, noi abia dacă mai reușim să trimitem temele la doamna, pe Classroom.
Probabil că asta-i lecția pe care ar trebui să ne-o amintim mereu, în orice moment, dar mai ales atunci când ne este cel mai greu: să nu uităm să fim părinți, iar mai apoi, restul.
Pentru că la final de zi, când tragi linie și scazi: n-am terminat rufele, n-am aspirat în baie, mâine să pun apă la flori, să nu uit să cumpăr ouă, n-am răspuns la emailul ăla urgent, am uitat să-l sun pe X-ulescu,
DAR, DAR
M-am plimbat cu copiii prin parc 30 de minute, i-am făcut să râdă, am cumpărat pâine de la colț și-am făcut cele mai bune sandvișuri acasă, am jucat Uno Flip și-am sărit în trambulină.
Poți tu să rămâi fără job, fără prieteni, fără salariu, fără vacanțe, fără bărbat sau fără părinți, dar simțul matern nu se pierde niciodată și e singurul care te va salva la final de-o zi grea.
Când vrei să mai salvezi ceva, ia-ți copilul în brațe și bucură-te de viață!
Și-apoi dă-i de mâncare, că acuși se sună de intrare și nu mai poți intra în dormitor!
*** Dacă aș avea o baghetă magică, aș face ca toate mamele din lumea asta să-și rupă măcar 5 minute pe zi numai pentru ele, să se relaxeze și să se binedispună. Dar pentru că nu am nici o baghetă magică și șansele să capăt una sunt reduse, am scris Destin de mamă tocmai pentru cele 5 minute din zi pe care le merită fiecare părinte din plin.
