La voi curge apa?
Despre diferențele culturale multe am mai povestit și probabil, multe voi mai avea de spus.
Astăzi, voi vorbi despre consumul excesiv de resurse – apa (caldă).
”Nu aș vrea să generalizez dar noi, ca popor, nu prea ne interesează câtă apă se consumă, dacă se consumă mult sau puțin, nu prea facem economie. Asta, probabil, în primul rând că am trăit vremuri grele fără apă – vă amintesc că sunt din Bacău unde apa curentă încă este un moft și la ora actuală, și în al doilea rând, pentru că totul se împărțea și prin unele locuri încă se mai utilizează sistemul ”la comun”, iar dacă nu consumăm noi, oricum consumă altul și tot banii ăia îi dai. De ce-aș face eu economie, când vecinul sigur folosește aiurea?
Așa am ajuns să lăsăm apa să curgă la chiuvetă sau la duș fără să ne pese. Când, alții, prin alte locuri, nu au apă nici să bea, darămite să facă un duș.”, spuse ea, conștiința, cortexul frontal, procesatorul de informații conștiente.
Una dintre activitățile cele mai plăcute ale copiilor mei, și implicit a mea că se mai lasă liniște în casă, este baia de seară. Le umplu cada ochi cu apă caldă, le pun spumant de baie și le dau drumul să-și facă de cap. Nu-mi pasă cât stau, ce fac și câtă apă dau pe lângă. Evident, asigur zona cu o perdea de duș, iar eu îmi fac de lucru prin preajmă. Libertate, libertate, dar nu părăsim incinta. De când a mai crescut Beatriz, nu vă pot spune ce distracție iese. Inventează tot felul de jocuri cu bureți, rățuște, mașini subacvatice de nu se mai dau plecați. Bineînțeles că toată distracția se încheie cu un bocet prelung al domniței și renunțarea la tot a lui Andre. Dar până atunci, am vreo 20 de minute de relaxare supremă în timp ce fac paturile și ordonez hainele pentru a doua zi.
Când îi vine rândul lui tati să le dea baie, se umple cada fix un sfert cu apă caldă spre foarte caldă – fiind cantitatea mai mică se răcește mai repede -, îl ia cu călduri la primii 3 stropi căzuți răzleți pe jos și nu înțelege de ce copii nu pot face un duș rapid și trebuie să risipim resursele de apă ale planetei astfel.
”- Știi câte băi în cadă pline ochi am făcut eu în toată viața mea? Până să plec la facultate probabil o dată la lună, că nu era apă caldă suficientă, în facultate nici una că la cămin nu ai cadă, în Portugalia nici una că nu era atâta gaz să încălzești o cadă întreagă cu apă, apoi, devii lucrător în câmpul muncii și nu ai timp că trebuie să ajungi la serviciu, apoi, apar copiii și abia ai timp de un duș în 15 secunde, iar acum, nici nu mai știi cum e să faci o baie lungă, cu miresme. Măcar copiii mei să se bucure de ceea ce eu nu am avut”, spuse ea amigdala, procesatorul amintirilor și a emoțiilor.
Adulți fiind, cortexul frontal ar trebui să știe că în astfel de situații e nevoie de (multă) toleranță pentru a-i accepta părerile amigdalei, iar amigdala ar trebui să conștientizeze sursa și să o folosească în beneficiul tuturora – o baie cu miresme, în doi, la răsărit de lună.