Nu există: nu pun copilul în scaunul de mașină. Există: e suficient o dată să se întâmple

Cred că nu mai e cazul să vă povestesc cât de important este să îți pui copilul în scaunul de mașină atunci când pleci la drum. La orice drum, chiar și la unul de 5 minute.

Dacă simțiți totuși nevoia să o mai repet și eu, o mai spun o dată: nu există nimic mai periculos la un drum cu copilul în mașină ca atunci când alegeți să nu îl puneți în scaun adecvat vârstei lui.

Văd zilnic, la fiecare 5 mașini cu copil, minim una nu are scaun. Și mereu m-am întrebat și mă tot întreb și azi, ce-or gândi părinții lor?

Tu, ca adult îți pui centură, iar copilului, nu.

Ce poți să-ți spui ție, ca adult, ce motive ai găsi logice ca să alegi să NU îți pui copilul în scaun adecvat?

Că eu nu am găsit nici unul.

Și cu toate astea…

Săptămâna trecută, dimineață, eram cu copiii în mașină și ne îndreptam către prima oprire, la școală. Drumul lin, nimeni pe stradă, copiii pe scaune, în afara localității mergeam cu vreo 70 – 80 de km. Și în momentul acela în care crezi că nimic extraordinar nu are cum să se întâmple, o pisică îmi sare în fața mașinii din partea opusă mie. Eu încetinesc, claxonez, sperând ca pisica ori să fugă mai repede ori să se întoarcă, oricum, să facă orice numai să nu vină sub roțile mele.

Doar că pisica e încăpățânată, și pe cât de mult îmi doresc să o evit, pe atât ea se îndreaptă săgeată către mine, moment când frânez brusc, verificând încă o dată să nu fie nimeni în spatele meu.

Animăluțul scapă cu viață. Cafeaua mea nici nu se mișcă din cană. Frâna nici nu se simte pe asfalt, dar Beti sare cu tot cu scaunul neprins de banchetă, direct în tetiera din față. O văd în dreapta mea și nu-mi dau seama ce s-a întâmplat. Începe să plângă, că s-a lovit la genunchi și la obraz, Andre e la fel de mirat ca și mine.

Ce s-a întâmplat?

Fusesem la spălătorie cu mașina cu o zi înainte și, probabil, cei de acolo au scos scaunul lui Beti ca să curețe bancheta și nu l-au mai prins înapoi. Mașina mea mă anunță în bord că nu am centurile puse, dar exact în ziua aceea nu am fost atentă la mesaje. Așa că Beti avea centurile scaunului ei puse, dar scaunul nu era prins în bancheta mașinii. Și la o frână puțin bruscă la aproape 40-50 km, ea ar fi plonjat pe scaunul din față dacă nu cumva mai departe, dacă nu aș fi avut tetiera suficient de înaltă ca să-i bareze săritura.

Chiar și așa, obrazul ei s-a înroșit, iar genunchiul s-a învinețit. Plus sperietura ce am tras-o cu toții și învățătura de minte că niciodată nu se pleacă la drum fără a ne asigura în centuri.

Acuma, vă mai întreb pe voi o dată.

Ce părinte responsabil decide să nu-și pună copilul în scaun adecvat vârstei, prins în centuri, la orice tip de drum cu mașina?

Că nu există: mie nu mi se poate întâmpla.

Există, e suficient o dată să se întâmple. 

Sursa foto