O mamă singură pe străzile din Londra (II). 3 lucruri pe care le-am învățat călătorind singură

Din ciclul – ce nu ți s-a spus înainte să devii mamă sau ce nu știai înainte să rămâi însărcinată, am aflat și eu câteva lucruri interesante de când am plecat singură în Londra.

Și nu mă refer la faptul că în doi trece timpul mai repede la rând la avion sau poți să te decizi mai rapid asupra parfumului pe care vrei să ți-l cumperi din Duty Free.

Fotografiile, între selfie și pozatul cu maimuța

În primul și în primul rând, toate fotografiile cu tine sunt selfie-uri. Nu sunt eu mare fan fotografii cu mine, ba din profil cu Big Ben-ul în dreapta, ba din față să nu mi se vadă coșul, ba cu capul pe spate să se vadă și creanga din copac dar și părul făcut cu plata, dar parcă mi-ar plăcea și mie peste ani să văd cum arătam în luna aceea în care am fost singură la Londra.

O dată ce ai însă 200 de selfie-uri în telefon remarci un detaliu atât de important încât nici cosmeticiana cu care te știi de la grădiniță nu ți-ar fi spus-o mai elegant:

– Ai riduri, multe, și mai ales pe frunte. Ai o pată pe obrazul drept, nu se vede foarte bine, dar în timp s-ar putea mări, iar cearcănele ar merita și ele o cremă bună.

Ei, ăsta da feedback constructiv.

– Unde a plecat doamna cu friptura?

Al doilea cel mai important lucru de știut este atunci când mergi să iei masa. Abia după ce am intrat la un restaurant, m-am făcut comodă, mi-am pus rucsacul în dreapta, mi-am scos telefonul și harta și mi-a venit să fac pipi mi-am dat seama de ce majoritatea turiștilor preferă să mănânce la Fast Food. Pentru că e super ciudat să te împachetezi, să-ți iei rucsacul în spate, să lași locul perfect curat doar ca să te duci pentru 5 minute la toaletă. Și apoi, să o iei de la capăt cu despachetatul. Același lucru se aplică și în aeroport, când trebuie să intri împreună cu trolerul, rucsacul și sacoșa de la Duty Free într-o cămăruță de 2X2, fără cârlige suficiente, eventual întrebându-te cu frică:

–  Chestia aia de pe jos e apă sau altceva?

Plimbări lungi, repetitive și plăcute

Al treilea lucru ar putea fi și pozitiv, în funcție de așteptările pe care vi le creați. Fiind singur e posibil să umblați ca mine brambura prin oraș fără nici o țintă precisă. Am mai spus-o de multe ori – organizarea la mine e ceva în legătură cu fizica în dialect de limbă chineză. Dar mă străduiesc, pe cuvânt de pionier!

În Londra, mi-am dat chiar interesul. Luni am fost pe jos să văd Buckingham Palace și Green Park. Marți, tot pe jos, m-am dus să văd Hyde Park la 50 de m lângă cele vizitate mai sus, iar miercuri cu metroul am fost la Harrods, la fix 100 m lângă toate cele vizitate în zilele anterioare.

Ei, dacă ar fi fost soțul cu mine sau probabil orice altă persoană de pe planetă m-ar fi luminat să-mi spună:

– Toate sunt în aceeași zonă, de ce nu le vedem într-o singură zi?

– Daaaa, ce idee bună, aș fi strigat eu entuziasmată, de parcă aș fi descoperit atunci pentru prima dată înghețata pe băț.

Tu cum te gestionezi pe tine?

Pe de altă parte, nu încape îndoială că excursiile făcute singur au beneficiile lor ce nu stau la numărat.

Iar unul dintre cele mai importante de menționat, pentru mine cel puțin, a fost acela de a nu depinde de nimeni și de nimic.

Fără să mă gândesc ce-o vrea celălalt să facă, unde vrea să mănânce, ce vrea să vadă, cum vrea să ajungă acolo, să-i gestionez poate frustrarea că e frig sau cald, că vrea cafea și nu găsește, să ne pierdem în discuții ce nu-și au rostul și câte altele se pot întâmpla între două persoane.

A călători singur e fix despre TINE și nimic altceva.

Iar asta e partea cea mai plăcută și înfricoșătoare, în același timp!

Sursa foto