Pâine moale și pufoasă de la o bunică portugheză
Dacă există o țară unde găsești cea mai bună pâine, cea mai gustoasă, pufoasă și în atâtea feluri de combinații că le pierzi numărul și denumirile, această țară se numește Portugalia, cu filiale deschise și în Brazilia, ca genă și inspirație.
Anul acesta, am vizitat niște prieteni în Porto, adică am fost în partea mai puțină turistică a orașului, dar la fel de frumoasă și pitorească, unde am gustat câteva specialități de care nici nu aveam habar în cei 15 ani de când vizitez a doua mea țară de suflet, după România.
Am cunoscut astfel, un tip de pâine specifică locului, numită roca, care aduce puțin a pâinea noastră împletită, dar mult mai pufoasă și mai gustoasă. Evident, eu fana numărul unu a tuturor produselor pe bază de apă și făină, abia m-am putut opri din a devora o asemenea bunătate, mi-am luat și două pentru acasă și mi-am promis că voi face tot posibilul să descopăr rețeta acestei minunății cât mai curând posibil.
Ceea ce am și făcut! Nu e identică, pentru că nici făina mea nu e identică cu cea de acolo, din păcate, la produsele internaționale tradiționale avem o astfel de limitare. Însă, e o variantă din cele mai apropiate, iar la o zi distanță după ce am făcut trei pâini din cantitățile de mai jos, mi-a mai rămas doar o jumătate.
Iar noi nu mâncăm pâine aproape deloc :)
Numele de scenă a acestei pâini este ”pâinea de casă a bunicii”, cum spuneam, denumirile diferă în funcție de zone, însă am adaptat-o la nevoile și gusturile familiei noastre.
Rețeta nu are nici un secret notabil, este foarte simplă de făcut, dar pentru a fi pufoasă aveți nevoie de timp și răbdare pentru a lăsa aluatul la crescut.
La cât e de moale și fin aluatul, o să fie o adevărată plăcere să vă jucați cu el!
Ingrediente:
- aprox. 500 g făină
- 200 ml apă călduță
- 25 g drojdie proaspătă (sau un plic de drojdie uscată)
- 30 g unt (la temperatura camerei)
- 30 g ulei (de care vreți voi, al meu a fost de măsline)
- 1 ou
- o linguriță sare
- o linguriță zahăr (miere)
- (opțional pentru uns) 30 g unt topit
Preparare:
Pasul 1: într-un recipient mai mare se pune apa, drojdia și zahărul, se amestecă cu o spatulă și se lasă la odihnit 5 minute sau cât beți o cafea bună. Dacă folosiți drojdie uscată, lăsați 10 minute.
Pasul 2: Se adaugă oul bătut în prealabil, untul (nu e nevoie să fie topit, dar dacă insistați nu e problemă), uleiul și amestecați totul bine. Untul nu se va topi imediat, dar așa trebuie să fie. Sunteți pe drumul cel bun!
Pasul 3: Începeți să adaugați câte o cană de făină și încorporați, apoi mai adăugați o cană și încorporați, iar când aluatul începe să se formeze, răsturnați-l pe masă și începeți distracția cu frământatul. Nu puneți toată făina dintr-o dată, e posibil, în funcție de mărimea oului, de calitatea făinii și a drojdiei să nu aveți nevoie de toată cantitatea. Aluatul este gata atunci când nu se mai lipește de mâini, când devine moale și pufos de îți vine să-l mănânci, dar nu-l mâncați că-i mai bun după ce iese din cuptor.
În imagine vă arăt cât mi-a mai rămas mie din 500 g de făină și cum trebuie să arate aluatul.
Lăsați-l 30-60 minute la crescut.
Așa arată al meu după o oră.
Pasul 4: Am împărțit aluatul în 3 părți relativ egale, și le-am dat forma pe care am văzut-o în rețeta originală: un fel de cornuri gigant. Dar voi puteți modela pâinile cum doriți.
Le-am așezat apoi într-o tavă și le-am mai lăsat o oră la crescut, asta și pentru că mai aveam de călcat niște rufe și m-am luat cu treaba. Voi puteți reduce timpul la 30 de minute.
La final de oră, arătau așa:
Pasul 5: Am dat dat tava la cuptor preîncălzit, la 180 grade pentru 25 de minute. Al meu este cuptor Hansa, mult mai puternic și atunci eu reduc la toate rețetele temperatura cu 10 grade, așa că pâinea mea a stat 25 de minute la 170 grade.
La final, arătau așa:
Le-am uns cu unt topit, așa calde cum erau, pentru un plus de gust și aspect.
Ceva de vis! Iar în casă miroase atât de bine că ar trebui să se inventeze un parfum cu gust de pâine caldă!
Merge la fix cu unt, iar pentru mamele care au grijă la siluetă, o felie cu humus făcut în casă nu e cu păcat!
Poftă bună!
*** Despre cartea care te binedispune în vacanța de primăvară-vară și să sperăm că nu și de toamnă: ”Destin de mamă este o reprezentare cu tușe ironic-amuzante a vieții de familie de astăzi,
precum și a universului interior al femeii contemporane, răvășite și supraîncărcate. Dina a găsit soluția de a te lăsa, ca femeie, în ghidajul instinctului și al intuiției feminine, recunoscute
ca fiind salvatoare, plus o bună educație – adică ceea ce știi după ce ai uitat tot.” (Oana
Moșoiu, soră, trainer, voluntar, profesor, mamă ș.c.l)
