Posed soţ. Ce fac cu el de ziua lui?

Se apropie acea perioadă din an când el nu are nevoie de absolut nimic, iar tu trebuie să-l faci să creadă că are atâta nevoie fix de acel ceva ce urmează să i-l oferi în dar. Mai ales, că el nu are nevoie niciodată de nimic, iar orice i-ai da face subiect de glume cu amicii până la primăvară.

Parfum? M-am plictisit de atâția ani să îi cumpăr mereu același parfum. Șansa să-l mai schimbe stă doar în prieteni.

Haine? După ce am pierdut anul trecut vreo 2 zile prim mall să îi refac garderoba, m-a trimis cu jumătate din cumpărături înapoi că ”nu sunt la modă”. Și își cumpără el, mai bine.

Vacanțe, prea extravagant, și oricum nu mai are concediu, iar eu nu am bani de așa ceva. Spa, therme, nu îi place. Nimic nu se compară cu plaja din țara lui.

La fotografii cu familia nu se emoționează, bijuteriile nu îi plac, iar voucher-ul cadou pentru o tură de raliu i-a expirat de acum 2 ani – a uitat.

Anul trecut i-am făcut petrecere surpriză de care a aflat cu o zi înainte, fără să vrea, de la un prieten invitat. Știți cum e să ascunzi kilograme de creveți și tort și măsline și alte nebunii în frigider fără să vadă?

Într-un an nu i-am luat nimic și mă ține minte și acum. Eu insist și-i tot spun că a uitat el, că sigur ceva i-am dat. El știe exact că nu i-am dat. Și eu îmi amintesc, ne întorceam chiar de ziua lui din concediu, eram cam stresată ca de obicei – 3 săptămâni e mereu prea mult pentru mine pe alte meleaguri- și i-am spus așa:

– Să zici mersi că m-am întors cu tine că puteam rămâne acolo pentru totdeauna. Eu sunt cadoul tău!

Se vede că nu prea i-a convenit, că mă ține minte.

Buuun, precum vedeți, îmi chinui mintea și nu iese nimic. Până la urmă l-am informat:

– Nu știu ce să îți dau cadou. Tu nu vrei niciodată nimic. Nu te aștepta la surprize.

– Vreau un Corvette decapotabil verde.

– De ziua ta, peste 30 de ani. Atunci o să ai față de Corvette din 1900 toamna. Până atunci, schimbă-ți Laguna daca vrei. (Am scris despre mașina lui aici)

Vedeți cum e bărbatul? Stă femeia să se chinuiască, să se gândească, ce i-o plăcea, ce-o avea nevoie, o fi aia, n-o fi aia, parcă nu are cămașă, parcă ar avea nevoie de pantofi, poate un parfum să mai miroase altfel, poate o masă cu prieteni, poate de-o nevastă şi atât și el, nimic! Băi, da’ chiar nimic.

Să spună și el, ca mine, tare și răspicat:

– Vreau un ceas nou! Stai, pe ăsta nu-l mai vreau că mi l-ai luat deja. Dar la anul o să vreau.

– Vreau o pereche de ochelari noi. Știi, ăia de acum 5 ani s-au stricat la plajă anul ăsta.

– Vreau o pereche de cercei lungi!

– Vreau un inel de la Pandora.

– Vreau să mergem la restaurantul ăla de unde vezi panoramic Bucureștiul. Știi tu care, se cheamă ceva cu 13….

– Vreau o zi la spaaaaaaaa, la masaj.

Și sigur mai vin idei dacă mă mai gândesc. Ăsta e om hotărât în viață care se gândește la binele tău. Știe exact ce vrea. Nu-ți bați capul cu nimic. Te duci, cumperi, ai făcut un om fericit. Așa de simplu e!

Nu e mai bine, de ziua lui să-și cumpere ea ca să fie toată lumea fericită? Ea îl va iubi și mai mult, și nu va uita niciodată ziua lui de naștere.

Să vezi atunci oxitocina sărind pe pereți (despre oxitocină am scris aici)

Și au trăit fericiți…..

PS Când a împlinit 30 de ani i-am adus pentru prima dată părinții în România. Pe-asta și-o amintește!