Destin de mamă – de ce s-a închis mama în baie

Viața de mamă se naște în baie
Din momentul în care simțul acela pe care numai femeile îl au, cel care le transmite că sunt reduceri la magazinul preferat sau că mobila mutată invers exact acum, în acest moment, face dormitorul mai spațios, simțul acela care îi spune că starea de rău de dimineață nu e de la fasolea bătută mâncată aseară, din acest moment încolo, intratul în baie și nașterea vieții de mamă devine un fapt inevitabil.

Cele câteva picături de pipi pe care trebuie să le pui pe test ca să ți se confirme că tocmai ai intrat în minunatul tărâm al mămiciei nu au cum să se întâmple decât într-o toaletă, acasă, la serviciu sau la cumpărături, în funcție de cât de mare este așteptarea și nerăbdarea.

Viața de mamă se naște în baie, iar baia va deveni din acel moment loc de relaxare, de întâlnire online cu colegii de la serviciu, de meditație, de alăptat, de pelerinaj, de trimis mesaje sau de ascunzătoare când te joci cu copiii „de-a v-ați ascunselea” și vrei să-i pui la o încercare grea, loc de vorbit cu clienții la telefon ca să nu se audă copiii certându-se, de băut un rosé la final de zi în timp ce bagi niște rufe la spălat, loc de terapie când te faci femeie la față și-ți crește stima de sine, centru spa la domiciliu când apuci să stai în cadă mai mult de cinci minute, sală de spectacole, și de curând, potențială școală online.

Baia devine astfel locul cel mai important din casă, locul cel mai dorit, acolo unde mama nu mai merge niciodată singură, iar când totuși îi vine o idee năstrușnică și dispare preț de un pipi, mii de voci se ridică spre eter, ca într-un concert rock gata să înceapă:

– Mamiii! De ce te-ai închis, mami, în baie?

Mama este singura persoană care are capacitatea să meargă la baie cu spectatori și nu pentru că așa vrea, ci pentru că în momentul în care îndrăznește să închidă ușa după ea, se dezlănțuie potopul:
– Mami, unde e mami?
– Ce face mami?
– Sunt la baie.
– De ce te-ai dus la baie?
– De ce ai închis ușa?
– Ies imediat.
– Mami, poți să-mi tai un măr?
– Sunt la baie!
– Lasă baia și taie-mi un măr!
– Nu pot, sunt la baie!
– Ce faci la baie? Pipi sau caca?
– Cât mai stai?
– Aveți răbdare, o să ies în câteva minute.
– Ce mult durează la tine să mergi la baie!

Odată ce pe micul dispozitiv din plastic apar cele două liniuțe roz, baia devine un microunivers în care ia naștere mama cu pruncul ei. Sunt convinsă că și Dumnezeu a vizitat-o pe Sfânta Maria tot prin zona băii, doar că pe vremea aceea toaleta arăta puțin mai bine decât toaletele noastre publice din parc și atunci înțelegem reținerea Bibliei de a arăta fața sinceră a realității.

O dată cu primul pas făcut afară din baie, având testul cu cele două liniuțe în mână, pare că uităm care este nevoia primordială a mamei înainte să devină mamă: să fie bine cu ea însăși. Începem să uităm de noi, în beneficiul micuțului zâmbăreț din brațele noastre. Copilul nu vine să ne tulbure universul, ci, din contră, el vine să ne echilibreze, să ne amintească să nu uităm de noi, să ne iubim și mai mult și să ne apreciem pentru tot efortul pe care-l facem zi de zi ca să ținem familia unită.

În ciuda aparențelor, baia e conexiunea cu sinele nostru: acolo ne admirăm în oglindă, acolo ne menținem zâmbetul frumos, ne relaxăm într-o cadă cu apă caldă sau citim rapid ultimele mesaje de pe Facebook. E momentul de relaxare și calmare, e acea aducere aminte că din când în când, în timpul zilei, e nevoie de o pauză ca o gură de apă, o gură de aer, o gură de tine!

Copilul e bine atâta timp cât mama e bine!