Și-au plecat bărbații noștri să cucerească supermarketurile în căutare de pătrunjel și ceapă roșie

După ultimele două săptămâni în care numai soțul a făcut cumpărăturile necesare în casă mi s-a reconfirmat că WhatsApp-ul a fost inventat de un bărbat care s-a întors acasă cu smântână de frișcă în loc din aia de gătit și-a trebuit să mănânce paste carbonara dulci până s-a învățat minte că smântână e una și smântână de frișcă e alta.

Mi se pare că fețele cele mai nefericite pe care le poți vedea la un bărbat sunt alea din supermarket când au fost trimiși de neveste după cumpărăturile casei.

Ei nici măcar nu știu unde stă laptele în frigider darămite care-i brânzica pe care-o mănâncă cel mic când se trezește. Toată lumea cu o mână pe telefon și cu alta căutând ba tonul în ulei de măsline cu ambalajul roșu, ba cerealele în pungă galbenă pe care scrie mic, în dreapta jos ”fără zahăr adăugat”.

– Nu scrie nimic!

– Caută-le pe alea pe care scrie!

– Nu sunt!

– Tu să nu vii acasă fără cereale!

Iar cum o nenorocire nu vine niciodată singură, bărbatul n-a găsit nici ceapă galbenă, nici drojdie și nici lapte de capră.

Zilele trecute l-am trimis și eu pe soțul meu la cumpărături. E singurul care iese din casă ca să se ducă la serviciu, deci dacă e să ne virusăm măcar să fie el singurul vinovat.

I-am făcut listă completă, iar în dreptul produselor cu risc de discuție, de tipul: acadele pentru Beti pentru că e o fetiță extraordinară și te iubește mult sau prosecco pentru soția ta care stă închisă în casă iar azi ți-a gătit pește, am lăsat aceste note pentru a evita anumite bătăi aritmice de corason. În plus, dacă tot mi s-a luat și ultima bucurie în viață, aceea de a bănănăi prin magazine citind etichetele și cumpărând bomboane, rose și cafea, măcar să facă ce-l obligă nevastă-sa.

Din momentul în care i-am trimis ultimul lucru de cumpărat pe WhatsApp iar el a intrat în magazin citind mesajele, n-a mai durat decât 3 secunde și a început să-mi scrie înapoi:

– Ciuperci întregi sunt doar la 3 kg, cumpăr?

– Ce înseamnă 3 kg?

Se primește poză cu un borcan uriaș.

– Nu, sunt prea multe. Ia 2 cutii din alea tăiate.

– Ok.

După 3 minute, poză cu niște saci de cartofi și mesaj:

– Cartofi.

– Văd.

– Iau un sac din ăsta? Roșu sau alb?

– Ia, roșu.

– Ok.

După 1 minut, primesc poză cu ridichi albe.

– Astea sunt ridichi?

– Da.

– Vrei?

– Nu, nu sunt pe listă. Noi nu folosim ridichi.

– E ceva alb în listă.

– Păstârnac și pătrunjel rădăcină.

Trimite poză cu pătrunjel verde și mesajul:

– Pătrunjel.

– Da, dar eu vreau și rădăcină.

– Ridichi?

– Ce naiba ai cu ridichile? NU VREAU RIDICHI!

– Nu e din ăla alb.

– Atunci nu lua.

După 2 minute, trimite poză cu dovlecelul și mesajul:

– Dovlecel.

– Da.

– Ok.

După 1 minut, poză cu mere și mesajul:

– Mere roșii sau galbene?

– Roșii. Scrie în listă.

– Ok.

În tot acest timp, eu încerc să joc Comoara piraților cu copiii.

– Mai lasă, mami, telefonul ăla.

– E tati care e la cumpărături.

– Usturoi avem?

– Da.

– Cât?

– Îi fac poză la cantitate.

– Bine, nu mai cumpăr.

După 2 minute, la raionul de lactate, unde mie îmi ia minim 10 minute să ajung de la legume la lapte, lui îi ia 2 minute. Poză cu margarină:

– Ăsta e bun?

– N-ai pe listă margarină! (eu am fobie la margarină)

– E ceva cu 80% grăsime. Pe ăsta scrie 80% grăsime.

– E margarină, scrie cât casa. Eu vreau unt.

– Unt nu e.

– Atunci nu cumpăra.

– Ouă cod 2 sunt bune?

– Da.

– Ok.

Testul suprem a fost depășit la detergenții de rufe. Testul meu de răbdare.

– De care vrei? Mă întreabă el făcându-mi o poză uriașă cu zeci de tipuri de mărci, cantități și bidoane.

– Unul bun și ieftin. Acum e un moment bun să citești etichetele.

– Zi-mi de care vrei!

Am respirat de câteva ori adânc ca să pot să-mi amintesc de ce n-am fost eu în locul lui să-mi cumpăr toate cele necesare. Nu știu de care detergent: folosesc de N tipuri, de mărci diverse, în funcție de miros, stare și preț. Și toate fac cam același lucru.

Încerc să dau cu zarul:

-Ia Ariel!

Pe ăsta nu are cum să-l rateze.

– Tati ăsta chiar nu știe să cumpere nimic? se supără Beti.

– Draga mea, uneori, ca să-ți cumpere tati acadele când el nu dă banii pe dulciuri trebuie să știi să vorbești pe limba lui. Să-l ajuți când are nevoie ca să te ajute și el când ai nevoie.

Și ca și cum m-ar fi auzit, primesc mesaj cu o fotografie cuprinzând raionul cu dulciuri:

– Ce acadele vrea Beti?

Zâmbesc cu satisfacție ca Xena și răspund dintr-un foc:

– Cele cu fructe.

– Și tu, ce Prosecco vrei?

– Oricare, brut și nu foarte scump.

– Ok. Gata, eu am terminat, plec.

– Aaaaaliluiaaa!

Ajunge acasă și dau peste pătrunjel rădăcină și păstârnac.

– Deci ai găsit până la urmă. M-ai înnebunit cu ridichile ca să cumperi de fapt ce era din start pe listă.

Mai cotrobăi prin genți și găsesc 2 sticle de vin din cel bun.

– Da nu ți-am spus să nu fie scump? Cât ai dat pe astea două?

– Păi dacă ai pus prosecco pe lista de nevoi de bază, am ales ceva ca să supraviețuiești, nu?

– Pe cuvântul meu că nu înțeleg de ce mă mai chinui să-ți fac lista dacă tot mă suni și stau cu tine 30 de minute în telefon ca să-ți explic fiecare lucru în parte….

– Păi ca să nu mă înnebunești de cap că nu ți-am cumpărat ce-aveai nevoie!

Nu știu ce va fi după ce trece virusul ăsta dar un lucru este sigur, whatsapp-ul ne va salva căsnicia și supa pe timp de coronavirus, hainele vor fi mai parfumate, iar copiii mai fericiți.

Dacă ne mai ține mult virusul acesta în casă, în curând bărbații se vor specializa atât de mult în cumpărăturile casei încât tot ce-și vor mai dori la final de serviciu este să mai intre puțin în Mega să vadă dacă a băgat ceapă galbenă și drojdie pentru cozonac.

*** Pentru o seară liniștită după o zi cu copiii acasă, comandă cartea Destin de mamă. 
Îți va face masaj mental la picioare și garantat te va binedispune.

Food photo created by pressfoto – www.freepik.com„>Sursa foto