Mă îndrept spre camera restaurantului cu un desen cu cap de femeie pe ușă. Este închisă, mă sprijin de perete și aștept. – E ocupat, se aude de dincolo de ușă glasul unei fetițe. – Da, e ocupat, repetă a doua voce de adult după ea. Probabil mama, gândesc eu. Pentru câteva secunde se lasă liniște. – E ocupat! strigă de această dată fetița. – Da, iubita mea, spune mama mai încet. – Pleacă, te chem eu, spune fetița. – Nu te pot lăsa aici, răspunde mama. – Pleacăăăăăăăă, țipă fetița. Te chem eu! – Nu te las aici singură, repetă mama stresată. – Pleacăăăăăăăăă, țipă mai tare fetița. Iese…