-
Sunt sclava propriilor mele limite
Știu, sună ca Sclava Isaura în telenovela braziliană cu același nume. Dar nu la ea fac referire, și nici neapărat la mine, cu toate că poveștile au toate un sâmbure de adevăr în viața celui care-o scrie, indiferent cât se străduiesc autorii să-și îmbrace propriile emoții și experiențe în rolurile unor personaje necunoscute. Astăzi vreau să vă scriu ca unor prieteni. Desigur, prieteni suntem de când îmi urmăriți pagina, dar astăzi vă invit să fiți acei prieteni cu care am ieșit la o cafea. Stăm așezați la o masă rotundă, e dimineață, miroase a răcoare, suntem la mine-n curte și copiii se află undeva în siguranță. Nu purtăm mască pentru…
-
Schimbă unghiul de reflexie când vrei să ți se vadă lumina!
Cât am fost copil, dar mai degrabă adolescentă, Bacăul nu mi s-a părut deloc un oraș frumos. Când plouă parcă toate nefericirile lumii curg din cer, iar când e vară se topește totul ca într-un ocean imens de lavă. Îmi sprijin capul în mâini și privesc în depărtare străzile pustii. Cred că e singurul beneficiu de a sta la ultimul etaj de la bloc. Poți observa detalii pe care alții nu au privilegiul de a le vedea. Cum ar fi pe cele două prietene ale mele care tocmai au ieșit din scara blocului vecin. Se îndreaptă către unul din cartierele cunoscute din zonă, povestind. Iar eu rămân în urmă, cu…





