-
Fericiți cei cu părinți în viață că doar ei mai știu gustul de acasă!
Să ai pe cine suna când nu știi rețeta de la ciorbă, să ai cu cine vorbi când curajul a plecat în vacanță cu încrederea în tine, să ai pe cine aștepta la microbuz cu sacoșele pline de zacuscă și ardei umpluți, să ai pe cine vizita de Paște și de Crăciun, să ai unde te întoarce să mai simți aerul copilăriei apuse, să aibă cine să-ți mai facă cozonac, gogoși și chifteluțe ”ca la mama ta acasă”, să aibă cine să le fie bunici copiilor tăi, acesta-i cel mai mare pe care-l primim gratis și a cărei valoare se calculează numai în momente de fericire. Fericiți cei cu părinți…
-
Fericiți copiii cu bunici la țară!
– Mami, ce înseamnă să fii bogat? – Să ai bunici la țară! Acum două săptămâni am primit în dar cea mai frumoasă călătorie în timp pe care am făcut-o vreodată în viața mea: am fost în vizită la niște prieteni, într-un sat, la țară. Poate că sună banal, dar noi facem parte din categoria aceea de oameni ai căror copii știu numai din cărți cum arată merele în copac și roșiile pe arac. Mai degrabă au văzut cum se face uleiul de măsline și au cules mandarine direct de la sursă, dar asta e cu totul altă poveste. Bunicii mei au murit când eram mică, așa că poveștile…
-
15 semne că părinții au rămas singuri acasă
De o săptămână jumătate n-am mai ieșit din casă. Vecinele m-au sunat să mă întrebe dacă sunt bine, iar fetele de la Lidl sigur cred că m-am mutat din cartier. Astăzi am mâncat la prânz o pungă de pufarine, iar la cină am descoperit o pungă de orez basmati uitată de vreo 2 luni în spatele pastelor în trei culori pentru copii. Mâine o să iau la puricat sertarul de jos de la frigider că în rest e totul gol, sper să găsesc niște roșii pricăjite măcar să-mi iasă de-o salată. N-am mai ieșit din pijamale de 3 zile și tot cu această ocazie am realizat că dacă adun toate…
-
La ce ne mai sunt buni părinții?
Sunt la rând la Lidl. Unde în altă parte? Dacă ar exista o aplicație pe telefon care să calculeze ritmicitatea cu care vizitez eu Lidl-ul cred că ar înnebuni pe loc soțul meu. Cât despre mine, eu sunt mai rezistentă la astfel de vești ce implică bugetul familiei. Mai ales când adaug la iaurtul bio niște rondele cu gust de oregano. Revenind, cum stăteam eu așa la Lidl cu căruțul plin, cumpărând doar niște banane bio, în spatele meu se așază o doamnă mai în vârstă cu o singură pâine în mână. Una dintre obsesiile cu care am rămas de când am fost însărcinată și care mi se reconfirmă de…
S-ar putea să-ți placă și
Reparăm sau cumpărăm alta?
Ce-a fost înainte, oul sau găina BIO?
Aici suntem medici și nu oameni!
-
Bunico, te aștept ca și când!
Ca orice mamă cu copii acasă, când ei sunt în vacanță și eu sunt în vacanță. Bărbatu-meu zice că ar fi dat orice să fie în locul meu. Toți spun asta, până când nu găsesc șosetele copilului, nu găsesc untul în frigider și habar nu au cum se îmbracă rochița cu năsturei și cordon în talie. Apoi încep să strige: – Georgelaaaaa, unde ești iubirea vieții mele? Vino că n-am știut că e atât de complicat. Soțul meu, în casa părinților lui, nu știe unde se găsește desfăcătorul de sticle, castroanele și foarfecul să taie o pungă de cereale! Iar până să ajungă și el în ”vacanța” mea mă întreba…
-
Pariul din tren
Ruta Bușteni – București. Trenul pe jumătate plin. Unii dorm, alții ascultă muzică la căști. În dreapta mea, un cuplu de bunici. Îmbrăcați bine, vorbesc corect, literar, încet. Doamna citește un ziar cu scrisul mic și fără poze, domnul ține în mână romanul lui Saramago, ”Intermitențele morții”. – La ce oră ajungem? întreabă ea. – Ce-ai spus? – La ce oră ajungem? repetă doamna, încet. – Nu înțeleg, mai spune o dată. – La ce oră ajungem? se auzi pe același ton calm. – 12, 12 jumate, răspunde domnul cu capul mult îndreptat spre soția lui. – Lui Adrian trebuie să-i spui exact. – Păi, 11 jumătate, 12 fără ceva.…
S-ar putea să-ți placă și
Dragostea începe după 3 ani
Masa de la ușă ascundea fluturi în stomac
Cum știi cine e sufletul tău pereche?
-
Unde se duc mamele când se duc?
Azi am ieșit din casă. Direct spre coafor. Dincolo că nu am mai fost de ceva vreme atât, dar atât de oripilată de mine, până și copiii păreau că nu-și mai recunosc mama. Cu soțul am avut acum ceva vreme o discuție serioasă despre “comunicarea asertivă”: – Înțelegi că paharul meu de încredere TREBUIE să fie MEREU, MEREU, MEREU umplut cu complimente venite din partea TA? Ai grijă ce-ți dorești, s-ar putea să ți se întâmple Știam că tocmai mi-am săpat groapa cu acest TREBUIE care oricum e, numai asertiv nu. Oricând aveam nevoie de o confirmare din partea lui că arăt horror și că am nevoie de un drum…
-
Toți bunicii să vină la mine!
Când intrăm în lunile de vară, îmi vine, așa, o stare de bine, inexplicabilă. Lumea intră în concediu, totul miroase a iasomie, lumea postează pe Facebook rețete de dulceață de trandafir, hainele sunt mai ușoare pe noi, mergem cu geamul deschis la mașină, bebelușii scapă de scutece, ”iarba verde” prinde sens, renunțăm în sfârșit la căciuli, ne mușcă țânțarii, piețele sunt pline de fructe, tabără, distracție, plecăm la mareeeeee! Bunicii, unde-s bunicii? Apoi, îmi trece rapid. Când ajung la grădinița aia minunată care nu ia niciodată vacanță, încep să mă frustrez. Frustrare care ține exact cât toată vara. Holurile sunt goale, 2-3 copii în clasă, educatoarele în concediu. Când una,…
