-
Orice copil agitat își dorește un părinte calm. Cum devenim mai calmi?
Cred că unul dintre cele mai fabuloase lucruri pe care le-am primit de la naștere a fost conștiința că în noi bate o inimă. De altfel, când sunt femeile însărcinate și mergem prima dată la medic, momentul când auzim ritmurile inimii bebelușului trezește în noi un sentiment care nu cred să fie posibil de descris în cuvinte. Atunci, în acel moment, toată lumea se transformă cu acest nou suflet, toată viața mamei intră pe un nou făgaș. Bătăile inimii sunt cele care dau ritm vieții noastre. Din primul moment când primim Viață pe pământ, până la ultima clipă când ne întoarcem la Sursă. Punctul de început și de sfârșit. Iar…
-
Ce le spunem copiilor despre război
Toată lumea e speriată și pe bună dreptate de cele ce se întâmplă în Ucraina. La o aruncătură de băț de țara noastră, părinți, copii, bunici, poate chiar propria noastră familie, oameni dragi pe care-i cunoaștem trec prin cele mai negre zile ale vieții lor. Când spui război, spui moarte, spui durere, suferință, pierdere. Război este sinonim cu cele mai grele cuvinte din dicționar. Și totuși, războaie sunt peste tot în lume. Îmi amintesc acum câțiva ani buni, când lucram în Portugalia cu copii din Africa proveniți din zone foste colonii portugheze și îmi povesteau cum și-au văzut părinții împușcați în război, aveam impresia că războaiele au rămas în cărțile…
-
Cum ajutăm copilul să se acomodeze la începutul școlii
Stăteam de vorbă aseară cu Beti, înainte să ne culcăm și îmi spune: – Când o să înceapă școala, iar o să-mi vină să plâng. – Iubirea mea, păi de ce să plângi, iar? Ai trecut deja prin clasa 0, știi cum e, ai aceeași învățătoare, aceiași colegi. – Știu, mami, dar mi se face dor de tine și-mi vine să plâng. Și încerc să mă liniștesc, dar uneori nu reușesc. Cred că am intrat în perioada revelațiilor la copii. De fiecare dată când am câte o discuție cu ei, descopăr cu uimire cât de maturi sunt în gândire și cât de bine știu să-și exprime emoțiile. Doamne, numai pentru…
S-ar putea să-ți placă și
Dacă tu nu mă crezi, eu mă cred
Avem de toate. Nu ne mai trebuie nimic
Zâna Măseluță a adormit în post
-
Ce nu i-am spus bărbatului
Pentru cei care au deschis mai târziu televizoarele, cel care se ocupă în casa noastră de zona tehnică așa cum ar fi schimbatul filtrelor, montatul mașinii de spălat rufe, vase, uscător, pompă submersibilă și altele, ați ghicit… Sunt eu :) Și nu pentru că aș vrea să-i diminuez rolul în casă, ci, din contră, pentru că vreau să am o viață decentă cât el este plecat la vânătoare de tigri. Și acuma, între noi fie vorba, ce poate fi mai sexi când vine bărbatul transpirat din pădure și-și găsește femeia cu pânză de păianjen în păr și vată de sticlă în dinți încercând să schimbe filtrele de apă? Și desigur,…
S-ar putea să-ți placă și
Eu sunt șefa! Iar ăsta e regatul meu!
În spatele unui băiat educat stă o mamă înțeleaptă!
Nu mă mai suna la birou
-
Cum am reușit să nu mai țip la copii. 5 pași spre un glas blând și voce calmă.
[fusion_builder_container type=”flex” hundred_percent=”no” equal_height_columns=”no” menu_anchor=”” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” background_color=”” background_image=”” background_position=”center center” background_repeat=”no-repeat” fade=”no” background_parallax=”none” parallax_speed=”0.3″ video_mp4=”” video_webm=”” video_ogv=”” video_url=”” video_aspect_ratio=”16:9″ video_loop=”yes” video_mute=”yes” overlay_color=”” video_preview_image=”” border_color=”” border_style=”solid” padding_top=”” padding_bottom=”” padding_left=”” padding_right=””][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ layout=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_color=”” border_style=”solid” border_position=”all” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding_top=”” padding_right=”” padding_bottom=”” padding_left=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” center_content=”no” last=”true” min_height=”” hover_type=”none” link=”” border_sizes_top=”” border_sizes_bottom=”” border_sizes_left=”” border_sizes_right=”” first=”true”][fusion_text] M-a întrebat enorm de multă lume cum am ajuns să nu mai țip la copii. Despre țipat am tot scris, începând de acum câțiva ani de când am intrat în acest proces de conștientizare a faptului că țip prea mult și deranjez, până ieri când am…
-
Răbdarea, explicată de un bărbat copilului
Că soțul meu este una dintre cele mai calme persoane pe care le cunosc, iar eu eram ocupată cu un rose când a venit Dumnezeu în vizită cu răbdarea, nu mai este o noutate pentru nimeni. Uitându-mă, însă, la copiii noștri, unul mai răbdător, altul mai puțin, tind să cred că te naști cu răbdarea, dar o și poți căpăta, exersând-o. Nu e tocmai simplu, dar nici nu poți face rabat de la ea. Răbdarea te ajută să-și menții calmul, să faci față unui stres, unei situații critice, să iei decizii corecte și să duci la bun sfârșit o acțiune dată. Mamă, ce bună sunt la teorie! Aproape c-ai crede…
-
Puterea lui ”trebuie” te va salva în mijlocul unei crize
Ne este o frică de imperativul trebuie, mai ceva ca de coronavirus. Să nu cumva să-l pronunțăm, să nu-l audă vreun copil, să nu știe nimeni de existența lui, să-l negăm și să-l ștergem cu totul din dicționar. Nu trebuie nimic! Facem numai ce vrem, ce simțim, fără nici o obligație sau impunere. – Trebuie, dispari din viața noastră! Acum că ne-am lămurit și ne-am eliberat de chingile lui trebuie o să vă spun că mie îmi place cuvântul ăsta. Îmi place de nu mai pot, atât de mult, că atunci când soră-mea a venit la mine într-a 12-a și mi-a spus: – Tu trebuie să vii la facultate în…
-
Arma secretă a părinților, a lui Batman, Superman și a cui mai vreți voi că toți câștigă la final
Știți ce e cel mai aiurea când două mame s-au întâlnit în colțul din spate al casei, alergate de copiii care joacă prinselea, care stau pitite și-și povestesc ultimele crize? O a treia pe care când o întrebi plină de compasiune: – Și copiii tăi tot așa fac? Ea îți răspunde, zâmbind: – Nu, ei sunt bine. Haha, păi și la noi la fel, tu ce credeai? Glumeam și noi și nici ascunse nu stăm și nici înghețată încuiate în baie nu mâncăm Nu neg, poate că Duhul Sfânt și-a ales niște predecesori, părinți cu copii, ALEȘII care ne vor sta drept exemplu și după care se vor mai scrie…
-
De aia unii trăiesc 100 de ani
E ora 8 seara și copiii nu se mai dau plecați de la plajă. E un vânt de-mi clănțăne dinții în gură, am rămas singuri pe plajă dar mi-e drag de ei când îi văd cu mucii pân` la brâu de la apa rece ca gheaţa. Semn că se distrează. – Încă 5 minute, mami! – Te rugăăăm! Cum abia au început să se joace singuri, fără să mai strige: – Maaaaamiiiii, o dată la 3 secunde, încerc să prelungesc și eu momentul cât de mult pot. Precum guma aia ”topitoare” de pe vremea comuniștilor, luată pe sub mână de la nișe polonezi din fața Alimentarei. Încă nu mi-e clar…
