-
Un alt fel de timp special. Soluție pentru momente liniștite în familie
Când am auzit prima dată de ideea de ”timp special” erau copiii mei mici. Urmam un curs de parenting, din acela în care te duci mai mult ca să îți confirme cineva că dacă vorbești singură prin casă, plângi la Cenușăreasa și pleci în Lidl ca să-ți speli creierul ești mai normală decât crezi. Iar la cursul acela ni s-a spus că dacă ne vrem neuronii înapoi acasă de la Lidl e nevoie să stabilim un program de joacă cu copiii, numit ”timp special”. Adică, o anumită perioadă de timp din zi, undeva de la 10-15 minute până la 30-40 în care să faci cu copilul ceea ce vrea el,…
-
Copii mici, probleme mici, copii mari, probleme zero!
Pe lângă urâcioasa expresie ”(nu te mai plânge) că o să ți se facă dor” pe care mi-o servea societatea ori de câte ori îndrăzneam să-mi spun și eu of-ul de mamă cu doi copii mici singură acasă, o alta care la fel de tare mă deprima și mai mult îmi venea s-o iau pe câmpii decât să mă încurajeze era ”copii mici, probleme mici, copii mari, probleme mari”. Adică, stai tu liniștită acum și zi mersi că ai uitat când ai dormit ultima dată 3 ore legate, că diversificarea s-a dus pe pustiu cu ultima lingură de mâncare aruncată în păr și abia apuci să faci un duș de…
-
Visăm la prima noapte de somn legată ca apoi să ne trezim noaptea să-i admirăm
Au trecut nopțile care se contopeau cu ziua într-un strigăt de copil obosit, frustrat și dornic de brațele unei mame adormite. S-au dus și serile în care nu voiau să se spele pe dinți, să-și pună pijamalele sau să adoarmă singuri. S-au dus zilele în care îi puneam la somnul de prânz și invocam spiritele să nu facă vecinul zgomot cu bormașina, nici curierul să nu sune și nici ușa să nu scârțâie. Am uitat cum e să numeri secundele până se trezea unul de foame sau altul cu chef de joacă atunci când eu abia reușeam să beau un pahar cu apă pe stomacul gol. Nici diminețile trezită înaintea…
