Eu am fost acel copil care a făcut parte din categoria copiilor oropsiți pe vremea comunismului. La noi, în Bacău, nu aveam de niciunele: fructe, zahăr, ulei, făină, televizor, desene, jucării, floricele, dulciuri unt, carne, lapte, lumină, căldură, apă. Astea-s primele care-mi vin în minte. Ele, cu siguranță, sunt mai multe. Am trăit foarte greu. Îmi amintesc mâncând zilnic orez cu pâine. Spaghetti cu nucă. Salată de ceapă. Îmi amintesc că nu eram fericită. Și nici măcar nu știam de ce. Plutea o stare de anxietate constant în aer. Visam la ziua când toneta de înghețată se va deschide. Eu am văzut-o o singură dată în viață deschisă. Iar mama…