-
Într-o viață sănătoasă de cuplu, vocea-i blândă și gunoiul dus.
Eu nu știu sincer ce-a fost în capul lui Dumnezeu când a creat bărbatul și femeia. Așa combinații de hormoni, celule, nervi și neuroni, calculați perfect încât unul să plece la vânătoare după carne de pui nehormonat și celălalt să stea acasă cu copiii, și totuși atât de imperfecți încât unul să se plângă de epuizare și nesomn, iar celălalt să-i turuie cum ar trebui să-și organizeze mai bine ziua, de mă întreb cum pe unii îi mai ține în viață. Și totuși, dacă ar ști bărbatul că, atunci când femeia e supărată, a avut o zi grea în bucătărie, nu vrea cafea și nici înghețată, nici filmul nu-i mai…
-
M-am învățat cu ei în brațe
– Tati, știi, când ești plecat, noi o să dormim în pat cu mami. – N-aveți voie, cu mami dorm doar eu, spune el glumind. – Ba da, că mami nu poate dormi fără noi. N-aveți cum să fiți părinte și să nu știți vorba ceea ”nu-l lua în brațe că se învață”, ”nu-l pupa că se învață”, ”nu-l alinta că se învață” și nu știu la ce l-ai mai făcut că orice i-ai face oricum se-nvață. Și dacă-i dai să mănânce numai pâine, tot se-nvață pentru că, nu știu dacă știți, dar: Învățarea e continuă, oriunde, tot timpul În altă ordine de idei, orice i-ați face copilului oricum…
-
Iertați o mamă care țipă, sufletul ei este fărâmi
Dacă ar fi să se facă un top cu lucrurile pe care mamele ar vrea să schimbe la ele, sunt convinsă că locul fruntaș ar fi câștigat de “să nu mai țip la copii”. Nu cred să existe frământare mai mare pentru o mamă ca atunci când țipă la copii, când simte că-și pierde calmul, frustrările de care este cuprinsă și părerea de rău că – din nou a țipat la puiul de om, fragil și nevinovat. Vina de care sunt cuprinse apoi își scoate colții ascuțiți într-un rânjet odios și le reduc toate eforturile și bunele intenții la 0 (zero). Și așa, rămâne mama din nou, cu sufletul sfâșiat…
