Când n-o să mai fie despre sinceritate acest blog, îl voi închide și mă voi apuca de altceva. Până atunci, nu am să vă mint spunându-vă că a fost cea mai frumoasă, calmă și relaxantă săptămână din viața mea. A nins nebunește, s-au închis școlile, am rămas blocată în casă alături de copii și fără soț acasă. Atât de singură cu toate treburile de mamă și mai apoi de mine ca om, copil și ce-oi mai fi printre, încât orice minut liniștit la 12 noaptea mi s-a părut singura confirmare că mai pot și încă nu am clacat cu totul. La mijlocul săptămânii m-a luat răceala. Nopțile le-am dormit greu…