Pe vremea când eram la grădiniță, exista o poveste care nu-mi mai amintesc cum se numea dar era despre un băiețel căruia mama îi ungea în fiecare dimineață o felie de pâine cu unt, iar el mânca untul și arunca felia de pâine la gunoi. Într-o zi, felia de pâine l-a luat pe băiețel de mână și l-a dus să viziteze câmpul de grâu, apoi, i-a arătat oamenii de pe utilaje cât muncesc ca să adune grâul, apoi l-a dus în fabrică și tot așa, morala poveștii fiind aceea de a nu arunca niciodată mâncarea la gunoi pentru că în spatele unei felii de pâine stau multe ore de muncă…