Cele mai bune decizii le-am luat când cortexul prefrontal era plecat puțin în vacanță. Adică creierul ăla care mai și gândește în afară să facă tumbe când bea un pahar de rosé. Când eram în aeroport în Atena și mi-am amânat brusc întoarcerea ca să mă conving că grecul ăla de-mi bântuia visele nu era grecul vieții mele. Când am plecat la Sighișoara fără să știe mama, devenind astfel cel mai nebunesc moment al vieții mele. Știu, sună trist ca fiind singurul, dar mă agăț și eu de ce am. Când mi s-a oferit să plec în Portugalia și m-am dus să-l găsesc pe băiatul viselor mele. Când m-am întâlnit…