-
Mi-aș dori să fiu ca ea!
Am spus-o de multe ori și voi continua s-o spun ca o rugăciune până în ultima zi a vieții mele că primim copiii de care avem nevoie. Și exact ca într-o superstiție, cu cât cred mai mult în asta, cu atât mi se confirmă mai mult că am dreptate. Una dintre cele mai mari dorințe din ultimii ani cu privire la mine, ca om dar mai ales ca părinte, a fost să fiu fermă cu copiii, să spun și să mă țin de cuvânt, nu cât în zona pozitivă a recompenselor că la asta sunt cea mai bună, cât în zona consecințelor, că aici mai am de lucru. Și ca…
-
Până la un adult responsabil și fericit, ne mănâncă modelul din familie pe pâine
Partea cea mai bună a faptului că avem privilegiul de a ne crește copiii în secolul 21, liberi și neliniștiți, e că avem acces la informații. Dincolo de scutece, căruțuri 5 în 1 și cezariene. Dacă acum 20 de ani, copilul trebuia să știe de frică, acum ar trebui să avem cel puțin bunul simț să ne informăm că bătaia nu face altceva decât să inducă o stare de frică și nimic mai mult. Pe termen lung, fetița bătută va deveni soția supusă, iar băiatul bătut va deveni soțul agresiv. Vor fi oricum, dar nicicum echilibrați. Vorbesc în general, că excepții există întotdeauna. Cei cu nervii tari sau salarii mari…
-
Ce vei să te faci când vei fi mare?
– Taaaaaam, taaaaaaaaam, taaaaaaaam, taaaaaaaaaaaaaam începe telefonul să-mi cânte de dor, azi pe la 6.30. Mi-a fost tare somn zilele astea, astfel că trezitul la 5 mi s-a părut crimă cu premeditare pentru liniștea familiei noastre. Dacă mama-i odihnită Toată lumea-i fericită După 8 ore de somn, tot aș mai fi dormit câteva. Deci ăla de-a zis că ne trebuie doar 5 ore neîntrerupte de somn cred că nu avea copii și nici mâncare de făcut. Ce mai, era bărbat. Asta ca să nu folosim etichetele. Cu ochii lipiți ca la puii de pisică, am bâjbâit ușa de la dressing și am rămas proptită vreo 10 minute în fața dulapului…
