Cred că sunt de departe mama care a dat-o cel mai des în bară, ca părinte. Sau cel puțin care și-a făcut blog ca să știe toată lumea despre asta. Mi-am petrecut 3 ani din viață gândindu-mă cât de grav a fost să o dau pe Beti la creșă de la 10 luni. Mi-am făcut mea culpa de un catralion de ori și în momentele mele de cădere liberă încă mă mai urmăresc umbrele faptelor mele: – Dac-am stricat-o pentru totdeauna? – Oare de-acolo se întâmplă toate astea? – O să-i treacă vreodată? Pe de altă parte, nici acum nu mi-e foarte clar dacă e mai bine pentru Andre să-l…