-
Al doilea lucru extraordinar pe care numai o mamă îl poate face
Când eram mai mică și locuiam la ai mei acasă, mama mea după prânz spunea așa: – Am nevoie să mă odihnesc numai 10 minute. Și dacă te uitai pe ceas, nu stătea mai mult decât promitea cu ochii închiși pe canapea, dar când se trezea parcă prindea aripi. Eu nu înțelegeam cum cineva poate să închidă ochii, să adoarmă brusc pentru câteva minute, iar apoi să se trezească ca și cum ar fi băut din ulciorul cu apă vie, să fie plin de energie și chef de treabă. Până am devenit mamă…. Toată ziua de ieri, de când m-am trezit la 6.20 până seara, când am culcat copiii am…
-
Aici ar fi putut fi….
Aici ar fi putut fi un articol despre școală, că văd că asta se citește în această perioadă. Aș fi vrut să vă povestesc și despre Portugalia, când să vă cumpărați bilete și ce să vizitați la anul, dacă vă hotărâți să mergeți. Mai am ceva despre cum un vis urât al copilului se transformă în altul și mai urât al mamei. Dar și despre modul cum o gândire pozitivă poate transforma comportamentul copilului într-unul de succes. Mai vreau să vă povestesc cum mă dau peste cap în fiecare zi să caut un loc unde să ne mutăm – apartament/ casă și de ce. Și care mi-ar fi dorința dacă…
-
Mama cu două mâini drepte
– Mami, vreau pepene! – Mami, și eu vreau pepene! Recunosc că mi se întunecă privirea. Abia ce terminasem de strâns după cină, pusesem totul la spălat, ne pregăteam de baie și nani când și-au amintit de pepene. Andre mă observă. Se ridică, se duce la dulap și își aduce o farfurie din aia mică, unde îi pun eu mereu pepenele. – Uite, mami, vezi, sunt mâna ta dreaptă. – Iar eu, mâna ta stângă, completează Beti mândră, în timp ce se îndreaptă și ea spre dulap, după altă farfurie. Beti e stângace. Astfel că, de fapt, sunt mama cu două mâini drepte.
-
Cel mai bun lucru pe care-l poți face când copilul plânge în toiul nopții
Probabil e cel mai siropos jumătate de titlu pe care o să-l vedeți vreodată pe acest blog. Mi se trage de la noaptea nedormită din care am ieșit mai ceva ca dintr-o naștere normală cu travaliu de 12 ore. Adică, obosită, plină de dureri de spate și nu-mi doresc decât să mănânc și să mă culc la loc. Părea o seară normală În care eu mi-am promis că mă voi culca la 22.30 și m-a prins ora 23.00 încă lucrând pentru birou. Iar când am mai văzut și telefonul că mă anunță ”este un moment bun să mergeți la culcare pentru 8 ore de somn odihnitor” – m-a luat în…
-
Acesta NU este un articol despre oboseală
Se știe, toate mamele sunt obosite. Nu cred să existe vreo mamă care să se ocupe zilnic de copilul ei și să nu fie obosită. Oboseala e o stare în sine când devii mamă. – Ce mai faci? – Am născut, sunt obosită și mi-am pierdut dreptul de a avea sfârșit de săptămână. End of story. Mă tot amuz cu Alexandra, una dintre prietenele mele care nu are copii. Îi tot povestesc una-alta când mai ajung pe la birou, evident despre copii, și, chiar dacă s-a obișnuit cu stilul meu de viață, câteodată reușesc să o iau prin suprindere. O dată, profund uimită îmi spune pe la mijlocul unei povestiri…














