În dimineața în care aveam programare la poliție ca să-mi schimb carnetul de conducere, drum de minim 45 de minute, copiii funcționau în reluare. Beti nu-și amintea că i-a sunat ceasul deșteptător, iar eu nu înțelegeam de ce umblă încă-n pijamale prin casă, Andre încă nu-și terminase de făcut pachetul, eu umblam cu ochii semi – lipiți, bărbatu era cel mai calm și relaxat, dar pe el așa l-a născut mama deci nu ne mai supărăm că nu e vina lui. Plus, conform celor spuse de el: – Eu fac drumul ăsta în fiecare dimineață, ce pot să mai zic? Doar că eu m-am născut mai agitată, deci tot nu…