E ora 8 seara și copiii nu se mai dau plecați de la plajă. E un vânt de-mi clănțăne dinții în gură, am rămas singuri pe plajă dar mi-e drag de ei când îi văd cu mucii pân` la brâu de la apa rece ca gheaţa. Semn că se distrează. – Încă 5 minute, mami! – Te rugăăăm! Cum abia au început să se joace singuri, fără să mai strige: – Maaaaamiiiii, o dată la 3 secunde, încerc să prelungesc și eu momentul cât de mult pot. Precum guma aia ”topitoare” de pe vremea comuniștilor, luată pe sub mână de la nișe polonezi din fața Alimentarei. Încă nu mi-e clar…