Se știe că plânsul este greu de gestionat. De la – băieții nu plâng niciodată, până la – vai, ce fetiță urâtă ești când plângi, lecțiile pe care le-am auzit încă din fragedă pruncie se materializează acum în adulții care nu știu să asculte un plâns bun. Pe unii copii îi distragem cu bomboane ca să nu plângă. Altora le dăm tableta, iar pe alții îi mustrăm: – Iar plângi? De ce plângi? M-am săturat să te aud plângând! Ceea ce e de condamnat. Doar parțial. Un copil poate plânge mult. E liber să plângă mult, din fericire pentru secolul în care s-a născut. Dar pe noi, părinții aceștia care…