-
Înainte să spui DA, gândește-te dacă un NU, nu v-ar fi la amândoi de mai mare ajutor.
Azi, la 38 de ani îmi este clar ca lumina zilei că m-am născut sub o stea numită ”serviciul ambulatoriu de întrajutorare publică”. Am o nevoie constantă de a sări în ajutor. Aș vrea să mă pot trezi la realitate dar nu pot. Am făcut o facultate, 4 ani din viața mea ca să învăț cum să ajut oamenii, copiii în suferință. Probabil n-a fost o întâmplare sau o scăpare așa cum am crezut mereu. E ceva în mine, acolo, care mă împinge fără voia mea să ajut pe toată lumea. Și nici măcar nu o caut. Ele, situațiile, oamenii din jurul meu, vin spre mine. Parcă mă miros de…
-
Suntem toți niște proști care trăim într-o țară de proști! Da` ne și place!
Măi, oameni buni, spuneți-mi și mie un lucru, că iar am impresia că m-am născut în secolul greșit. Mai intru și eu din când în când pe Facebook, că na, acolo mai văd ce mai fac oamenii pe care îi cunosc, cu ce se mai ocupă, mai citesc știrile, e mai simplu să intri în contact cu lumea reală, printr-o unealtă virtuală. Ironic, dar ăsta-i adevărul. Bun, și nu intru bine pe Facebook că din două în două informații văd numai postări că ba suntem fraieri, ba proști, ba că trăim într-o țară de tâmpiți, și numai apelative din astea, de mai am un pic și chiar le cred. Că…
