Azi mi-a spus o prietenă, trecută bine de prima tinerețe: – Nu cred că ar fi trebuit să mă mărit vreodată. Pe cât de puternic a sunat afirmația pe atât de mult am apreciat asumarea. De multe ori ne ascundem după vacanța de astă vară unde ne-am înțeles parcă mai bine, după florile de acum o lună pe care mi le-a adus în loc de iartă-mă și nu mai știm, nu mai vrem să știm, că ne doare, că nu mai vrem, că am schimba ceva dar astăzi, nu. De câte ori ne-am privit în oglindă și-am fost sinceri cu noi: că nu avem chef azi de moaca celui de…