Doar oamenii inteligenți se întreabă
”Cervantes în Algeria, după ani de zile, izbutește să organizeze cu alți câțiva o evadare. Noaptea se întâlnesc cu toții pe țărm. Corabia tocmită e acolo, gata de plecare. Lipsește însă unul dintre ei. Îl așteaptă. Trece timpul. Se hotărăsc să plece fără cel care întârzie. Cervantes stăruie: să-l așteptăm, închipuiți-vă deznădejdea lui când va sosi și va vedea corabia în larg…Mai stau, se perpelesc, vine și cel lipsă…Era turnătorul. Sunt prinși cu toții și duși înapoi în sclavie. Povestea aceasta atroce – unde Cervantes apare atât de nobil, dovedindu-se că nu întâmplător a scris el Don Quijote – mi-o aduc aminte, fără legătură directă, cozile de la prefectură.” ”Oamenii…
Copiii noștri ce vor face când se vor simți singuri?
Când aveam copiii mai mici, la grădiniță, se formase un curent puternic de părinți care militau împotriva serbărilor de final de an, de 1 iunie și de care mai erau. Iar unul dintre motivele care se aduceau în discuție era învățarea poeziilor pe de rost. Se punea mereu întrebarea, la ce ne ajută poeziile? La ce ne ajută să știm pe de rost Eminescu, Alecsandri, Coșbuc sau roluri din poveștile lui Creangă? Că doar n-o să participăm cu toții la ”Vrei să fii miliardar” ca să recunoaștem versul dintr-o strofă dată și să devenim bogați peste noapte. Un al doilea motiv era faptul că anumiți copii nu au încă dezvoltată…
