-
Dacă nu aude tot magazinul ce vorbești cu mamaia la telefon, degeaba ai mai sunat
Dacă anul trecut, pe vremea asta, eram certată cu bunicii care țineau scaunele ocupate cu haine din sala de așteptare de la orele de balet ale copiilor, anul acesta, mulțumită lui Covid, nu mai avem voie să mai așteptăm deloc, în nici un fel de sală. Se duce fiecare pe unde dorește și se întoarce la ora stabilită să-și ia copiii, înapoi acasă. Cu unele excepții, desigur, căci ce-ar fi regula fără excepție?, așa cum a fost experiența mea de weekendul trecut demnă de pus în poveste ca să ne amintim de ea în momentele când avem chef să râdem bine. Balet, balet, balet, balet! Sau poate că vreau gimnastică?!…
-
Nu toți suntem consilieri, psihologi sau medici. Dar putem fi cu toții, prieteni.
Știți că unul dintre lucrurile pe care le fac cu regularitate este să-mi sun lista de prieteni. Cred că o să rămân în analele istoriei ca omul care își suna prietenii să-i întrebe ce mai fac, cum se descurcă, să le spună că se gândește la ei. E puțin ciudat, pentru că eu sunt departe de a-mi plăcea să vorbesc la telefon, prefer activitățile solitare, dar nimic nu e mai plăcut să primești din când în când un telefon fără să-ți ceară nimeni, nimic. Doar așa, ca să-ți audă vocea. Iar eu mi-am asumat rolul acesta, pentru puținii prieteni din viața mea, să-i sun și să le spun că m-am…
-
Nu mă mai suna la birou
Cunosc multe persoane care dacă-și sună soții la birou și aceștia nu le răspund la telefon, se supără de nu te mai înțelegi cu ele. Am un prieten care-i răspunde soției de fiecare dată când aceasta-l sună, indiferent că e la birou sau la vreo întâlnire. Nu știu exact ce-l întreabă, ce-și pot spune, cert e că ea îl sună, el răspunde, probabil a fost la vreun curs de ”cum să ai o familie liniștită”, și-a învățat că răspunsul corect este: – Îi răspunzi soției la telefon. Iar al doilea răspuns corect este: – Da, iubirea mea, da, dragostea mea, așa este, viața mea! Și soțul meu răspunde la telefon…
-
Când teoriile de parenting devin o varză cu afumătură
De când sunt mamă, am învățat un lucru foarte prețios – cu cât îți propui mai mult să faci lucruri pentru nevoile tale, cu atât copiii te vor mirosi mai bine și vor face orice să îți ratezi cu succes așteptările. În termeni moderni – cu cât ești mai stresată și dornică să ajungi la birou luni dimineața să finalizezi acel proiect care îți stă agățat de beregată de vreo lună, cu atât copilul îți va simți așteptarea și neliniștea și va face o criză de nervi. Te va dori cu disperare ACUM, se va târî după pașii tăi, dându-și aproape suflarea și strigându-te fragmentat, cu o mână ridicată către…











