-
Manualul de instrucțiuni stă la baza unei vieți relaxate
Dacă există un lucru de care ne plângem constant în relația cu copilul este acela că vin fără manualul de utilizare. Haideți să vă zic un lucru: eu cred că și dacă ar veni cu unul, tot nu l-am folosi. L-am pune undeva departe de zona noastră de acțiune ca să nu ne deranjeze nimic atunci când schimbam scutecul. Că, nah: – Ce-i așa de greu să schimbi un scutec? Nu-mi ajung degetele de la mâini să număr de câte ori am avut nevoie de manualele electrocasnicelor de la mine de-acasă, fie că nu mi-a mai mers cuptorul, că am uitat să setez ora, că frigiderul scăpa apă sau că…
-
Dacia 1310, număr par
Eu am fost acel copil care a făcut parte din categoria copiilor oropsiți pe vremea comunismului. La noi, în Bacău, nu aveam de niciunele: fructe, zahăr, ulei, făină, televizor, desene, jucării, floricele, dulciuri unt, carne, lapte, lumină, căldură, apă. Astea-s primele care-mi vin în minte. Ele, cu siguranță, sunt mai multe. Am trăit foarte greu. Îmi amintesc mâncând zilnic orez cu pâine. Spaghetti cu nucă. Salată de ceapă. Îmi amintesc că nu eram fericită. Și nici măcar nu știam de ce. Plutea o stare de anxietate constant în aer. Visam la ziua când toneta de înghețată se va deschide. Eu am văzut-o o singură dată în viață deschisă. Iar mama…
-
Mamele în trafic, aceste virgine ale junglei amazoniene
Nu știu de unde îmi vine instinctul ăsta matern atât de dezvoltat căci acum vreo câțiva ani nici nu prea mă vedeam mamă. Acuma însă, dacă vrei să mă vezi dezlănțuită de-a binelea, ia-te de copiii mei. Blochează-mă în parcare când trebuie să-mi iau copiii de la grădiniță. Bagă-te în fața mea în trafic când eu am întârziat 10 minute la grădiniță. Nu mă lăsa să parchez în fața clinicii când copilul meu este bolnav. La critici directe fac față mai bine, o pun pe seama slăbiciunilor altora, pentru că eu știu cel mai bine cum să-mi cresc copilul, nu? Orice mamă știe asta. Acuma, când din nesimțirea altora suferă…
