-
Cum ne ajustăm programul la școala on line (ventilarea nr. 2)
Când a venit soțul meu zilele trecute și mi-a spus că până în vară viața noastră va fi despre pandemie, aproape că m-a luat cu leșin. Stresul acesta constant pe care îl resimțim de când ne-a fost dată peste cap întreaga viață nu e atât de la pandemie, cât e de la faptul că nu știm cât mai durează. Faptul că nu ai cum să-ți creezi nici o așteptare despre ziua de mâine, despre vacanța copiilor, despre a face o plimbare la mama sau să planifici ziua copilului, nu știi cât mai durează până când viața ta va intra într-un ritm normal e ceea ce ne transformă viața-n stres. Acuma,…
-
Niciodată omul de partea cealaltă de receptor n-a fost mai important pentru a salva o generație de oameni în derivă!
M-a sunat zilele trecute o vecină pe care eu n-am văzut-o niciodată în viața mea, dar cu care am vorbit de două ori la telefon pe diverse situații legate de o parcare și mi-a spus așa: – Bună Dina, sunt vecina de la parter, te-am sunat să-ți mai povestesc ce se mai întâmplă cu viața mea. Pe cuvântul meu de om că așa mi-a spus. Evident că eu am rămas ca emoticonul ăla cu ochii mari, bulbucați, iar ea a râs un pic, dar am simțit în ton că nu e doar o glumă. Mi-am pus căștile, pe care de când cu coronavirusul le țin mereu în apropiere, și-am început…





