-
Despre Portugalia și cum mi s-a schimbat viața (partea 5) – Povestea bunătății care se înmulțea
(Continuare de la partea 1, partea 2, partea 3, partea 4) Am început prin a le spune celor de la Mc Donalds povestea noastră, ca voluntari în Comunidade. Cum ne ocupăm de copiii cu viața scrisă în povești cu războaie și pierderi de viață. Care nu cunosc sensul cuvântului familie sau oameni dragi, cu traume și sechele adânci, care-și găsesc fericirea într-un meniu din restaurantele lor. Am povestit despre calitatea mâncării lor zilnice și despre câtă bucurie ar aduce o ieșire la ei în locație. Nu știam cum vor reacționa și cum ar fi putut să mă ajute. Am recitit emailul de zeci de ori. Portugheza mea nu era încă…
-
Despre Portugalia și cum mi s-a schimbat viața (partea 4) – Omul care citea din copilărie
(Continuare de la partea 1, partea 2, partea 3) Rămăsesem la cum mi-am cunoscut iubirea și reperul meu în viață. Omul care m-a schimbat și m-a transformat. cão-pão-Cristovão (un nume greu, parcă predestinat la descoperit lumi și culturi noi) Nu știam deloc portugheză. Auzeam în jurul meu continuu – mesmo, pai, mae, rua, autocarro, baixo -încercam să-mi dau seama de context și să înțeleg despre ce se vorbește. Mi se părea amuzant să cer „um bilhete”, se pronunță bilietî, când în limba mea se spune bilet. Iar „por favor” mi se părea așa de telenovelă încât mi se opreau cuvintele în vârful limbii. Organizația unde lucram se numea Comunidade São…
-
Despre Portugalia și cum mi s-a schimbat viața (partea 3) – E scris în picăturile de mare și în firele de nisip
(Continuare de la partea 1 și partea 2) În ziua în care am sosit în casă, fetele urmau să plece la cinema. Nici azi nu-mi este clar dacă ieșirea a fost plănuită datorită sosirii mele sau era deja stabilită, însă m-au invitat și pe mine. Eram extrem de obosită și nu aș fi vrut să mă duc, dar am vrut să evit să fac o impresie proastă. Știți voi, suntem cei care au învățat că este important să se simtă ceilalți bine și mai apoi, noi. Și totuși, lecția asta pe care azi încercăm să o extirpăm ca pe o infecție, pe mine m-a adus mai aproape de împlinirea de…
-
Despre Portugalia și cum mi s-a schimbat viața (partea 2). Experiența care te transformă
(Continuare de la Partea 1, pe care o găsiți aici) Sosirea în Portugalia Am aterizat în Lisabona, într-o zi de duminică, într-un un aeroport însorit, aglomerat, în care nu mă aștepta nimeni. Trebuia să mă descurc. Primisem de la asociația care mă invitase acolo indicații despre cum să nu iau orice taxi la întâmplare, ci doar din cele staționate în fața aeroportului. Astfel, cumva, plutea deasupra acelui întreg necunoscut și nou, sentimentul de ”acasă”. Iar cum la mine acasă nu mi-aș fi permis vreodată să iau taxi-ul, am preferat să aleg opțiunea doi, respectiv autobuzul pana la Gara Oriente. Am cerut indicații de la un domn drăguț de la ghișeu…
S-ar putea să-ți placă și
Cum mai salvăm un cuplu
Organizarea unui grătar pe WhatsApp (bărbați vs femei)
Nu mă mai suna la birou
-
O faptă bună nu costă nimic. Poate doar o-mbrățișare.
Chiar dacă deseori nu dau impresia, de mic copil am fost un copil analitic. Mi-a plăcut la nebunie logica, iar dacă nu aș fi avut profa nefericită de chimie dintr-a 11-a cred că mi-ar fi plăcut un pic mai mult și materia ei. În același timp, mi-a plăcut mult să citesc. Împrumutam cărți de la Biblioteca Centrală din Bacău și până acasă făceam o oprire mare în Parcul Trandafirilor unde devoram pagină după pagină. Când ajungeam acasă deja știam jumătate din acțiune. M-am îndrăgostit de Eminescu, apoi mi-a plăcut de-un băiat care cânta la chitară, apoi m-am apucat de scris, ca mai târziu să mă mărit cu un programator pe…
-
Despre Portugalia și cum mi s-a schimbat viața (partea 1) – Destin sau pură întâmplare
În 2003, pe când eram studentă în anul 2 la facultate și aveam doar 21 ani am plecat pentru prima dată din țară, la un schimb de tineret în Germania. A fost experiența vieții mele: era să mor de inimă în aeroport la dus, la prima escală prin München, când mi-am lăsat bagajul cu tot cu acte și bani în grija unui băiat abia cunoscut, pentru a mă duce la toaletă. Abia după ce am închis ușa după mine am realizat ce tocmai făcusem. Dumnezeu m-a iubit din nou, din tot sufletul lui! M-am întors tremurândă și încrezătoare că totuși, instinctele mele umane nu mă înșală. Așa a fost. Băiatul…
