Singur(i) acasă – varianta NOI
După 4 ani și 8 luni am rămas pentru prima dată singuri acasă, fără copii. Singuri să facem o săptămână ce vrem noi, când vrem noi, unde vrem noi. Noi nu mai suntem în concediu, dar oricum sentimentul e același.
- La categoria – programul e sfânt, timpul este relativ
| Ora | Înainte | După |
| 9 | E super târziu, mai repede că pierdeți micul dejun de la grădi! | 9 abia, aș putea să mai trag un pui de somn. |
| 12 | Trebuie să mă apuc de făcut prânzul. Ce să mai gătesc oare?Ahhh…iar am uitat să cumpăr ceapă…pfuuu | 12…cred că aș mai dormi un pic. |
| 17 | Trebuie să mă duc să aduc copiii de la grădi, să ies în parc, să fac cina, să le fac baie, să le citesc povești, să îi culc. | Ce facem astăzi? Ieșim prin oraș? |
| 22 | Mă duc să mă culc că sunt moartă de oboseală. | Mergem și noi la un film? |
2. La categoria – haideți să plângem, să râdem, să scoatem frustrările din noi afară, sensul cuvântului ”liniște” chiar există. Acum, pot auzi și eu niște câini lătrând pe la vecini de care se tot plânge lumea iar eu nu știam despre ce e vorba, aud când plouă, aud frunzele foșnind în copaci, aud păsărele ciripind, aud…..lucruri care se întâmplă în jurul meu. Aud!!!
3. La categoria – copiii mei mănâncă DOAR cereale dimineața, DOAR fructe la 5, pot să uit să cumpăr lapte, cereale, pepene, mere, căci există altceva în frigider comestibil. Eu am început să mă satur cu popcornul de la cinema, iar Cris a devorat vreo duzină de sandvișuri de vreo 3 zile. Trăiască bucătăria fără bucate!
4. La categoria – m-am săturat să gătesc în FI-E-CA-RE zi, iar tu nu mă ajuți cu nimic, Cris poate fii simpatic atunci când este relaxat. Pe bune, relaxat! Participă activ la glumele mele, a înțeles din priviri că nu are voie să-mi ceară mâncare gătită și la orice întrebare răspunde cu ”bineînțeles, oriunde vrei tu”. Cred că până la urmă ne potrivim.
5. La categoria – cum este astăzi la tine în suflet? Casa noastră e prea mare pentru noi doi. Cred că la bătrânețe vom trăi mai mult decât bine într-o garsonieră. Sau pe o barcă așa cum am descoperit zilele astea că își dorește Cris.
Când le văd așa înșirate, îmi dau seama ce viață plină am, și în general părinții, ce bine structurată este, într-un echilibru (aproape) perfect, cumva o scoatem la capăt.
