Vacanțele fără copii ajută la sănătatea mintală a părinților
Poate v-a ajuns și vouă pe la urechi studiul care spune că mamele ar trebui să plece în vacanță fără soț și copii pentru sănătatea lor mintală.
Eu nu am să vă povestesc din studii, nu că nu cred, dar uneori par așa, nerealiste, să spunem.
– Ei, da, și dacă spune studiul, ce? Pe mine oricum nu m-a întrebat nimeni ce cred despre asta.
Eu, în schimb, am să vă povestesc din experiența mea.
Poza de mai jos e făcută în 2018 în Londra, pe când am plecat singură în vacanță o săptămână.
Copiii mei aveau 4 și 6 ani, soțul meu muncea tot la corporație și am chemat-o pe mama să mă ajute cu responsabilitățile în timp ce eu, da, eram singură în vacanță în Londra.
Cum de m-am decis să plec?
Cu toate că mă consider o deschizătoare de drumuri pentru cei din jurul meu, și nu o zic din falsă modestie, ba, din contră, o zic și pentru mine ca să mi-o asum că asta e menirea mea în viață, am avut o reținere să spun în gura mare că plec singură în condițiile în care și astăzi, la studiul cu pricina un milion de voci de mame se ridică și spun că fără copil nu există vacanță. De soț nici nu mai intră vorbă.
Dovadă că atunci am scris două articole, dar nimic concret despre cum de umblu brambura singură prin Londra :)
Și totuși, cum de am plecat?
Nu treceam prin nici o criză existențială cu bărbatu, nici cu copiii nu o duceam rău, motivul principal a fost că soțul tocmai se întorsese din a doua călătorie cu băieții în Grecia, cu barca.
Fiind din fire o persoană pentru care libertatea e principiul după care ar trebui să ne clădim viața, mai ales aia în doi, am fost de acord să plece doi ani la rând cu băieții în Grecia pe când eu, da, să stau singură acasă cu copiii. Destul de mici, pe vremea aia.
Am fost frustrată? NU. Pentru că atunci când am zis că se poate duce, mi-am asumat-o.
Am fost tristă? NU. Din același motiv de mai sus.
Am avut încredere în el? DA. Pentru că altfel nu mai eram măritată cu el.
Încrederea nu e ceva care se câștigă prin certificatul de căsătorie. Cu încrederea în tine, cu respectul pentru celălalt de lângă tine, te naști și te educi în sensul acesta.
Când l-am văzut atât de relaxat după prima călătorie, mi-am dorit și eu la fel. Să radiez, să mă reconectez cu mine, să simt după un milion de ani lumină cum e să fii singur. Singur! Singur! Singur!
Așa că, anul următor el a plecat din nou în Grecia cu băieții pe barcă, eu singură, în Londra.
Eu, singură pentru că nimeni nu a vrut să vină cu mine :) dar și pentru că mergeam la prietena mea bună, Olga.
Lucru care mă duce la a doua parte a discuției.
De ce mamele din România nu pleacă singure în vacanță?
Din empatie, voi pune pe primul loc cauzele financiare. Nu toată lumea își permite o dată pe an să facă o vacanță singură, o vacanță cu soțul, o vacanță în familie. Și atunci, se renunță în favoarea familiei.
Apoi, pentru că mentalitatea și cultura noastră este ca mama să stea acasă să se ocupe de copil. Sună trist, tragic, dar din păcate, foarte adevărat.
Orice femeie care pleacă singură pe undeva este văzută ca și cum și-a părăsit căminul, mamă denaturată, caută alt bărbat și nu e femeie serioasă. Astea sunt etichetele, iar pe unele le-am primit chiar și când am vorbit despre vacanța noastră în doi de acum câțiva ani, în Grecia.
Eu n-aș putea niciodată să-mi las copilul și să plec în vacanță numai cu soțul, a fost laitmotivul comentariilor la acel articol.
Ca și cum l-ai lăsat în apă, iar tu te-ai dus la destrăbălare.
Pentru că în țara noastră liniștea din capul mamei nu e importantă, depresia nu există, fericirea e de neatins, mulțumește-te cu ce ai, altele ca tine n-au nici asta.
Pentru că la noi, rolul de mamă este suprapus automat cu rolul de femeie și OM. Odată ce devine mamă, femeia se anulează. Nu se mai îmbracă elegant, nu mai doarme în patul ei cu bărbatul, nu se mai aranjează, nu mai merge la coafor, nu mai merită vacanțe singură sau în doi, o cafea cu fetele în oraș, visele ei cad pe ultimul loc, se pierde noțiunea de măsură și echilibru. Nu că se pierde, de fapt, nici nu există. Fericirea devine automat ceva care se atinge numai în relație cu copilul, chiar dacă dincolo de ușile închise, lacrimile inundă barca și-o scufundă.
Eu înainte să fiu soție și mamă am fost Dina, OMUL. Iar toate celelalte roluri care au devenit, pe rând, parte din mine: mamă, soție, angajat, prieten, etc, se hrănesc din OMUL Dina.
Iar OMUL Dina are nevoie să meargă singură în vacanță, să bea cafea cu fetele, să-și audă gândurile, să-și înfrunte temerile, să se conecteze cu fricile ei dar și cu reușitele, să fie ea cu sine însăși.
Implică un mare nivel de încredere în tine însuți să pleci singur de acasă, capacitate pe care bărbații o au mai dezvoltată decât femeile. Din toate motivele înșirate mai sus, dar și pentru că timpurile în care bărbatul pleacă la luptă, iar femeia are grijă de casă încă nu au apus.
De asemenea, în fuga noastră, a femeilor de a demonstra că suntem mame bune, angajate bune, soții bune, bune pe toate planurile, ne este teamă, dar ce spun eu teamă, de-a dreptul groază să lăsăm totul baltă și să plecăm singure în vacanță.
Păi și copilul, bărbatul, prietena, emailul, tocănița, casa?
Mor toate fără mine. O să mă întorc și e totul praf.
Asta, să știți, că e numai în capul nostru. Realitatea din afara propriului nostru filtru e complet diferită, iar dacă o lăsăm să se afirme vom realiza că toate vor supraviețui fără puterea și implicarea noastră absolută.
Să pleci în vacanță singur implică să te cunoști extrem de bine, să știi ce vrei de la tine și de la viața ta, sau măcar să știi ce ai nevoie ca să ajungi acolo unde îți dorești, ai nevoie de curaj să te privești așa cum ești, cu durerile tale, frustrările, temerile și vulnerabilitățile tale.
E nevoie de mult curaj să închizi ochii și urechile la ce spun cei din jur și să-ți vezi liniștit de drumul tău.
Vacanțele singuri fără familie ajută la sănătatea mintală și a femeii, dar și a bărbatului.
Iar pe noi, aceste călătorii singuri ne-au unit mai mult, dovadă că anul acesta plecăm amândoi singuri pe barcă și cu toate că eu am insistat să stau acasă pentru că riscam să-mi fac vacanța numai cu bărbați, el mi-a spus:
– Nu există, eu merg numai cu tine!
Și atunci, am făcut o vrajă – vrajă, mi-am unit puterile la nivel supranatural, am invocat spiritele și pe ultima sută de metri s-a decis să vină și prietena mea bună portugheză, Mariana. Tot fără copii.
Pentru că vacanțele fără copii ajută la sănătatea mintală a părinților.
***Dacă aș avea o baghetă magică, aș face ca toate mamele din lumea asta să-și rupă măcar 5 minute pe zi numai pentru ele, să se relaxeze și să se binedispună. Dar pentru că nu am nici o baghetă magică și șansele să capăt una sunt reduse, am scris Destin de mamă tocmai pentru cele 5 minute din zi pe care le merită fiecare părinte din plin.
Haha, da, dar trebuie sa recunoastem. E mai usor sa te gandesti la ele cand copiii au mai crescut si ti s-a mai dus acel val de pe ochi…Frumos, asa este, dar fiecare este cum poate..