Tu ce-ți dorești să te faci când vei fi mare? Visător!

Să zicem că toată viața voastră v-au plăcut mașinile.

Exercițiu de imaginație

Să zicem, doar. Să ne imaginăm.

Când erați mici colecționați toate surprizele de la guma Turbo, făceați întreceri cu mașini făcute din dopuri de plută, iar când apărea vreun băiat mai mare cu vreo mașină cumpărată din târg de la ruși, erai în stare să-ți vinzi tot clasorul de timbre pentru una la fel.

Copilărind în epoca comunistă nici nu ai fi avut cum să visezi la vreo mașină cu pedale adevărate, așa cum au acum aproape toți copiii vecinilor. Dar reușeai să împrumuți o bicicletă semicursieră. După două-trei trânte te urcai cu greu pe ea și te imaginai conducând o super mașină de curse.

Mult timp după 18 ani ai mers tot cu bicicleta. Abia de curând ai reușit să îți faci un credit și să își cumperi o mașină care să se țină singură pe cele 4 roți. Ai luat-o pentru tine, să te bucuri de munca ta, să te simți în sfârșit împlinit. Să simți că nu trăiești degeaba și că faci cu adevărat ceva ce-ți place! Și parcă copilul din tine s-a împlinit.

Treptat, însă, vezi că oamenii încep să îți ceară tot felul de favoruri. Să te duci colo, să te duci dincolo. La început o faci pentru că vrei să ajuți, și tu ai fost ajutat la rândul tău. Apoi, lumea începe să te plătească și realizezi că tocmai începi să te ocupi de o afacere la care nici nu ai visat. Începi să te duci mai des la spălătoria auto, la service, să ai grijă mai mult de mașină ca să arate impecabil.

Cu ce spuneai că te ocupi?

Visul nebănuit devine realitate

Din capul mesei cu cafeaua aburindă, ploaia de dincolo de fereastră se vedea ca niște picături aleatorii pe firele de iarbă. Afară, în drum spre evenimentul Digital Parents Talks abia reușeam să văd la câțiva metri în fața mea cu ștergătoarele date la maxim. Nu am regretat nici o secundă că am plecat de-acasă. Cu copilul cel mare lângă mine care urma să participe la un atelier organizat de Cartoon Network și susținut de minunata creatoare de povești – Liviana Tane, râdeam tâmp la parbriz și băteam ritmul muzicii cu podul palmei în schimbătorul de viteze. Momentul meu de glorie supremă – în mașina mea, fără să mă streseze traficul!

Ultima ediție pe acest an de întâlniri Digital Parents Talks tocmai urma să înceapă. Nu am fost la toate, cred că am ratat vreo 3, dar aceasta din urmă a fost ”mind blowing”.

Nu știu dacă am fost eu mai relaxată, mai încrezătoare că nu scriu doar pentru familie și cei 5 prieteni din agenda telefonică sau vorbitorii – Matei Psatta, pe care-l găsiţi la OK Institute și Lavinia Pavel– au fost fix ceea ce aveam eu nevoie să fie și să aflu, dar eu nu m-aș mai fi lăsat înduplecată să plec. În ciuda soțului care era deja plecat la o zi de naștere cu cea mică, eu am rămas fără nici un fel de mustrare de conștiință până la ultima fotografie.

Bulinele roșii? Le-am văzut, le-am ignorat? Ce e cu ele?

Când m-am apucat să scriu pe blog nu m-am gândit o secundă ce aș vrea să fac cu acesta în viitor. S-a și văzut, căci primul articol a fost scris acum 5 ani, iar de atunci până acum am mai scris încă vreo 100 din care jumătate sunt în draft pentru corecturi. Pentru că atunci când nu știi unde vrei să ajungi, toate drumurile duc acolo – zice o vorbă din popor.

La Digital Parents Talks lucrurile prind sens. Vezi oameni, la fel ca tine, extrem de implicați, vezi oameni care lucrează în domenii conexe de la care poți învăța enorm și te vezi pe tine, în realitatea crudă că bulinele alea roșii care îți amintesc că:

– Nu ai titlu SEO bine ales

– Nu ai cuvinte cheie bine alese

– Nu ai subtitlu, nu ești de găsit pe google, etc

trebuie transformate în buline verzi.

Cine-a crezut vreodată că a avea blog este ușor n-a știut ce-l așteaptă.

Sâmbătă am plecat atât de încântată, ca după 12 ani de școală progresivă.

Acum, mai mult ca niciodată știu cam pe unde aș vrea să ajung.

Mi-am făcut mâna, reeditând primul text scris vreodată pe acest blog. Aici este.

Și cu vacanța, cum rămâne?

Provocarea cea mai mare va începe însă în aproximativ 2 săptămâni. Pentru că eu nu știu ce veți face voi după 16 iunie, dar eu știu sigur că începe vacanța mare. Voi deveni mamă full time, cu copiii mereu acasă, fără telefon și calculator. Mă voi transforma într-un animator de cursă lungă și bucătăreasă în timpul liber.

Încă nu am descoperit soluția minune de a scrie pe blog în timp ce copiii se joacă împreună, iar supa se face singură pe aragaz.

Dar aștept cu drag posibile soluții.

Digital Parents Talks reprezintă o serie de evenimente oganizate de Parenting PR, respectiv Ana Nicolescu și Lavinia Pavel, care au ca scop informarea și educarea gratuită a nișei de bloggeri de parenting și conectarea acestora cu brandurile importante de pe piață.

Această conferință a avut loc cu sprijinul DGASPC sector 6 care ne-a pus la dispoziție locația Conacul Golescu Grant, Aqua Carpatica, Cartoon Network și Andreea Mira Photography.

Vă mulțumesc pentru atenție :)