Dar cui îi plac? Prima mea despărțire serioasă a fost de iubitul din adolescență. Eu mă vedeam o viață împreună, el s-a trezit mai târziu. Și mai bine pentru toată lumea! Eu am plâns mult, el aproape deloc. Apoi a fost de mama, când am plecat în Portugalia. – Ești sigură că vrei să pleci? m-a întrebat ea pentru a câta oară, în fața trenului ce se pregătea să plece. Eram tare sigură, dar ca să plâng, mușchii îmi erau atrofiați de durere. Mama însă plângea, iar mama plângea rar pentru mine. Atunci am știut că pe mama o doare tare, tare rău și că mă iubește! Indiferent de orice.…